 | as |
|
| îndoi [ în-do-i ] VEZI SINONIME PENTRU îndoi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului indoi în mai multe dicționareDefinițiile pentru indoi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a îndoi (forma la infinitiv) A îndoi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNDOI: ÎNDOÍ, (I) îndói, (II,III) îndoiesc, verb IV. I. tranzitiv 1. (Cu privire la materii textile, stofe, hîrtie etc.) A curba pentru a forma o muchie cu un unghi foarte mic; a împături. Îndoaie scrisoarea. ▭ Sfoara-n nouă că-ndoia. TEODORESCU, P. P. 540. 2. (Cu privire la obiecte elastice) A încovoia, a înclina, a apleca. vezi mlădia. Teiul vechi un ram întins-a Ea să poată să-l îndoaie. EMINESCU, O. I 122. Lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mîinile. NEGRUZZI, S. I 245. • reflexiv Se îndoiau scîndurile de atîta greutate. GALAN, Z. R. 58. Surd vuia prin codri vîntul, brazii Se-ndoiau de vânt. COȘBUC, P. I 121. Bîta... nu să-ndoaie. ȘEZ. IV 130. • figurat Prahova... se îndoaie și șuieră ca un șarpe formidabil, sub roțile vagoanelor. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. ♦ reflexiv (Despre persoane, adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «de», «din») A se apleca, a se gîrbovi. Caii porniră atît de brusc că băiețandrul de lîngă vizitiu se îndoi de spate. REBREANU, R. I 69. Ce-o fi avut în glas de s-a îndoit trupul Rusandei? Și ce era dincolo de glas, de s-a pomenit fata cu ochii umeziți? POPA, vezi 51. Se îndoaie de șele cam cu greu. CREANGĂ, P. 24. • tranzitiv (Rar) Înalt odată, greutatea anilor l-a îndoit sub povara lor. HOGAȘ, DR. II 113. II. tranzitiv 1. A mări de două ori cantitatea unor lucruri sau intensitatea unei forțe; a dubla; prin extensie a înmulți, a mări. Iubeam pe unchiul meu care-mi îndoise averea? DELAVRANCEA, H. T. 56. De ți-e frică c-oi scăpa, zovoraște-ți porțile Și-ndoiește-ți strejile. TEODORESCU, P. P. 535. • reflexiv Simt îndoindu-se suferința mea. NEGRUZZI, S. I 208. 2. (Cu privire la lichide) A amesteca (pe jumătate) cu alt lichid, a adăuga încă pe atîta, a subția. A îndoit vinul cu apă. III. reflexiv A fi nesigur în părerea sa, a avea îndoială, a sta la îndoială, a nu-i veni să creadă, a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). Să știi că s-au înțeles... se îndoia în sine băiatul. SADOVEANU, M. C. 24. O, nu! Nu-i drept să te-ndoiești! COȘBUC, P. I 192. Nici te mai îndoi despre asta, cumnată Smărandă. CREANGĂ, A. 56. Ce socoți, Bogdane... izbîndi-vom oare? – Să nu te îndoiești, măria-ta! NEGRUZZI, S. I 138. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDOI: ÎNDOI verb 1. a împături, a plia, a strînge, (popular) a pături. (A indoi o coală de hîrtie.) 2. a (se) arcui, a (se) curba, a (se) încovoia, (livresc) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (învechit și regional) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (A indoi o bară metalică.) 3. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) lăsa, a (se) pleca, (învechit și regional) a (se) povedi, (regional) a (se) poligni, (învechit) a (se) închina. (Crengile se indoi de rod.) 4. a (se) cocoșa, a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) strîmba. (I s-a indoi de tot spinarea sub povară.) 5. a (se) curba, a (se) frînge. (S-a indoi de mijloc.) 6. a se cocîrja, a se cocoșa, a se gheboșa, a se gîrbovi, a se încovoia. (S-a indoi de bătrînețe.) 7. a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovoia, a (se) încovriga, (regional) a (se) încîrjoia. (Cîinele își indoi coada.) 8. a aduce. (indoi cuiul în jos.) 9. a răsfrînge, a ridica, a sufleca, a sumete, a trage, (regional) a sumeca, a supune, (prin Muntenia și Dobr.) a sumeteca. (A-și indoi mînecile cămășii.) 10. a dubla, (rar) a duplica, a reduplica, (învechit) a îndupleca. (A indoi o sumă de bani.) 11. a dilua, a lungi, a subția. (A indoi laptele.) 12. (învechit) a se prepune. (Se indoi că va veni.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNDOI: ÎNDOÍ, (I) îndói, (II, III) îndoiesc, verb IV. I. 1. tranzitiv A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta). 2. tranzitiv și reflexiv A face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina. ♦ reflexiv (Despre oameni) A se gârbovi. II. tranzitiv 1. A mări ceva de două ori; a dubla; prin extensie a înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori). 2. A amesteca (în părți egale) un lichid cu altul; a subția. III. reflexiv A fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). – În + doi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNDOI: ÎNDOÍ, (I) îndói, (II, III) îndoiesc, verb IV. I. 1. tranzitiv A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta). 2. tranzitiv și reflexiv A face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina. ♦ reflexiv (Despre oameni) A se gârbovi. II. tranzitiv 1. A mări ceva de două ori; a dubla; prin extensie a înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori). 2. A amesteca (în părți egale) un lichid cu altul; a subția. III. reflexiv A fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). – În + doi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îndoi: îndoí (a strânge în două, a încovoia) verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu îndói, persoana a treia singular: el / ea și plural îndoáie, imperfect persoana a treia singular: el / ea îndoiá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu îndoíi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru îndoi: îndoi, îndoiesc vezi r. 1. (argoul lumii interlope) a mărturisi faptele în fața organelor de urmărire penală. 2. (glum. – despre obiecte) a se sparge; a se rupe. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îndoi: îndoí (a dubla, a avea îndoială) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele îndoiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea îndoiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural îndoiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndoi: îndoí1 (a indoi) (a împături, a încovoia) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu îndói, 3 îndoáie, imperfect persoana a treia singular: el / ea îndoiá; conjunctiv prezent 3 să îndoáie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru îndoi: îndoi, îndoi vezi r. 1. (argoul lumii interlope) a mărturisi faptele în fața organelor de urmărire penală 2. (glum. – despre obiecte) a se sparge; a se rupe Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndoi: !îndoí3 (a se indoi) (a ezita) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se îndoiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se îndoiá; conjunctiv prezent 3 să se îndoiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndoi: !îndoí2 (a indoi) (a dubla) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele îndoiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea îndoiá; conjunctiv prezent 3 să îndoiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNDOI: ÎNDOÍ verb vezi codi, ezita, pregeta, șovăi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru îndoi: îndoi verb vezi CODI. EZITA. PREGETA. ȘOVĂI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INDOI' ÎNDOGĂȚÍindogermanístindogermanístăindogermanísticăÎNDOÍÎNDOIÁLĂîndoiátîndoiciúneÎNDOIÉLNIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL îndoi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îndoi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A îndoi o coală de hîrtie. A îndoi o bară metalică. Crengile se îndoi de rod. I s-a îndoi de tot spinarea sub povară. S-a îndoi de mijloc. S-a îndoi de bătrînețe. Cîinele își îndoi coada. îndoi cuiul în jos. A-și îndoi mînecile cămășii. A îndoi o sumă de bani. A îndoi laptele. Se îndoi că va veni. I s-a îndoi de tot spinarea sub povară. S-a îndoi de mijloc. îndoi cuiul în jos. Se îndoi că va veni. îndoí1 a îndoi a împături, a încovoia verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu îndói, 3 îndoáie, imperfect persoana a treia singular: el / ea îndoiá; conjunctiv prezent 3 să îndoáie. !îndoí3 a se îndoi a ezita verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se îndoiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se îndoiá; conjunctiv prezent 3 să se îndoiáscă. !îndoí2 a îndoi a dubla verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele îndoiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea îndoiá; conjunctiv prezent 3 să îndoiáscă. |
GRAMATICA cuvântului îndoi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îndoi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul îndoi poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îndoi? Vezi cuvântul îndoi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îndoi?[ în-do-i ] Se pare că cuvântul îndoi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL îndoi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tranzitiv a fi bătut în cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul îndoi se conjugă: ei ele îndoáie
