 | as |
|
| Individualism [ in-di-vi-du-a-lism ] VEZI SINONIME PENTRU individualism PE ESINONIME.COM definiția cuvântului individualism în mai multe dicționareDefinițiile pentru individualism din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru INDIVIDUALISM: INDIVIDUALÍSM (< limba franceza ) substantiv neutru 1. Atitudine a celui care este preocupat exclusiv sau excesiv de problemele sale personale, de propria sa persoană, fiind indiferent sau ostil față de interesele generale, publice. 2. (FILOZ.; SOCIOL.) Teorie care consideră individul drept o realitate singulară, ireductibilă, într-o ordine etică sau politică, și purtătoare a unei valori superioare valorii acordate societății. Individualism așază viața privată înaintea vieții publice, favorizează inițiativa privată, nu consideră societatea un scop în sine și nici un instrument în vederea unui țel superior indivizilor care o compun și încearcă să reducă funcțiile îndeplinite de stat (liberalism). O formă radicală de individualism este anarhismul. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INDIVIDUALISM: INDIVIDUALÍSM n. 1) filoz. Teorie care consideră individul drept valoare supremă în toate domeniile vieții (economie, politică, morală etc.). 2) Tendință de a proteja valorile și drepturile individului rupt de societate. 3) Atitudine a celui care se preocupă în mod exclusiv de propria persoană, ignorând interesele altora. [silabe -du-a-] /<fr. individualisme Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INDIVIDUALISM: INDIVIDUALÍSM substantiv neutru Concepție și atitudine retrogradă, specifică regimurilor de exploatare, care așazâ interesele egoiste ale individului izolat mai presus de cele colective. Forța literaturii sovietice constă în aceea că ea a demascat cu neîndurare individualismul burghez. CONTEMPORANUL, S- II, 1948, nr. 109, 5/1. – Pronunțat: -du-a-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDIVIDUALISM: INDIVIDUALÍSM substantiv neutru 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat de societate. 2. Concepție și atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor egoiste ale individului mai presus de cele colective. vezi egoism. [pronume -du-a-. / conform limba franceza individualisme]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDIVIDUALISM: INDIVIDUALÍSM substantiv neutru 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat, independent de societate. 2. Atitudine a celui care subordonează interesele obștești celor personale, care este preocupat exclusiv de propria persoană. [ pronunție: -du-a-] – Din limba franceza individualisme. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDIVIDUALISM: INDIVIDUALÍSM substantiv neutru 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat, independent de societate. 2. Atitudine a celui care subordonează interesele obștești celor personale, care este preocupat exclusiv de propria persoană. [ pronunție: -du-a-] – Din limba franceza individualisme. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDIVIDUALISM: INDIVIDUALÍSM substantiv neutru 1. ansamblu de concepții (etice) care iau ca punct de plecare individul izolat de societate. 2. concepție și atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor individului mai presus de cele colective. (< limba franceza individualisme) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru individualism: individualism n. sistemă care tinde a face să prevaleze drepturile individului asupra celor ale societății. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru individualism: individualísm substantiv neutru (silabe -du-a-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru individualism: individualísm (-du-a-) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INDIVIDUALISM' ÍNDIUMINDIVÍDINDIVÍDĂIndividualindividualísmindividualístINDIVIDUALITÁTEINDIVIDUALIZÁIndividualizant |
GRAMATICA cuvântului individualism? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului individualism. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul individualism poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE individualism? Vezi cuvântul individualism desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul individualism?[ in-di-vi-du-a-lism ] Se pare că cuvântul individualism are şase silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Captare a sunetului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
