 | as |
|
| Individual [ in-di-vi-du-al ] VEZI SINONIME PENTRU individual PE ESINONIME.COM definiția cuvântului individual în mai multe dicționareDefinițiile pentru individual din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INDIVIDUAL: INDIVIDUÁL, -Ă, individuali, -e, adjectiv 1. Care aparține unei singure persoane, al unui individ; personal. Gospodăria individuală, fărîmițată, după cum spune Lenin, «condamnă oamenii la întuneric, la mizerie, la răzlețire». GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 207. ♦ Care privește o singură persoană, care privește pe fiecare individ în parte. • (Adverbial) Primirea în partid a celor mai buni oameni ai muncii se poate asigura numai dacă organizațiile de bază desfășoară o intensă muncă politică, numai dacă ele se ocupă individual de muncitorii fruntași și îi ajută să crească politicește. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 107. • (Substantivat) Caracterul este unitatea dintre individual și tipic. vezi limba română mai 1953, 196. 2. Care este executat de individ (și nu de colectivitate). Muncă individuală. Întreceri individuale și de grupă. • Studiu individual = studiu întreprins în mod izolat (nu în grup). Caiet de studiu individual. – Pronunțat: -du-al. Forme diferite ale cuvantului individual: individual-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INDIVIDUAL: INDIVIDUAL adjectiv 1. particular, personal, propriu, (învechit) obrăzalnic, particularistic, particularnic, partnic, personalicesc, personalnic. (Însușiri individual.) 2. particular, personal, propriu, (rar) subiectiv. (O viziune, o creație individual.) 3. particular, personal, propriu, (livresc) privat. (Probleme individual; proprietate individual.) 4. singular. (O atitudine individual.) 5. aparte, deosebit, neobișnuit, singular, special, (livresc) insolit. (Un caz individual.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDIVIDUAL: INDIVIDUÁL, -Ă, individuali, -e, adjectiv 1. Care este propriu unui individ; personal, specific. ♦ Care privește sau aparține unui singur exemplar dintr-o categorie de lucruri sau de ființe. 2. Care este executat de individ. Muncă individuală. ♦ (Adverbial) În mod izolat, fiecare în parte, fiecare pentru sine. [ pronunție: -du-al] – Din limba franceza individuel. Forme diferite ale cuvantului individual: individual-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDIVIDUAL: INDIVIDUÁL, -Ă, individuali, -e, adjectiv 1. Care este propriu unui individ; personal, specific. ♦ Care privește sau aparține unui singur exemplar dintr-o categorie de lucruri sau de ființe. 2. Care este executat de individ. Muncă individuală. ♦ (Adverbial) În mod izolat, fiecare în parte, fiecare pentru sine. [ pronunție: -du-al] – Din limba franceza individuel. Forme diferite ale cuvantului individual: individual-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INDIVIDUAL: INDIVIDUÁL2 individuală (individuali, individuale) 1) Care ține de individ; propriu individului. 2) Care aparține unui singur individ; al unui singur individ; particular. 3) Care este realizat de un singur individ. 4) Care este caracteristic numai pentru cineva sau ceva. [silabe -du-al] /<lat. individualis, limba franceza individuel Forme diferite ale cuvantului individual: individuală Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDIVIDUAL: INDIVIDUÁL, -Ă I. adjectiv 1. personal, propriu unui individ. 2. care se referă la un singur individ sau la un singur obiect. II. substantiv neutru 1. concept estetico-literar desemnând exemplarul izolat, cazul particular. 2. (filozofie) singular. • (adverb) în mod izolat. (< limba franceza individuel) Forme diferite ale cuvantului individual: individual-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDIVIDUAL: INDIVIDUÁL, -Ă adjectiv 1. Personal, al unei singure persoane. 2. Făcut de un singur individ. 3. Care se referă la individ sau care privește o singură persoană. // substantiv neutru (filozofie) Singular. [pronume -du-al. / conform limba franceza individuel]. Forme diferite ale cuvantului individual: individual-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru individual: individual a. 1. care e propriu individului: calitate individuală; 2. care privește o singură persoană: reclamațiune individuală. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INDIVIDUAL: INDIVIDUÁL1 adverb În mod particular; în parte. [silabe -du-al] /<lat. individualis, limba franceza individuel Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru individual: individuál adjectiv masculin (silabe -du-al), plural individuáli; forme singular individuálă, plural individuále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru INDIVIDUAL: INDIVIDUÁL, -Ă adjectiv (conform limba franceza individuel): în sintagma substantiv individual (vezi). Forme diferite ale cuvantului individual: individual-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru individual: individuál (-du-al) adjectiv masculin, plural individuáli; forme individuálă, plural individuále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Individual: Individual ≠ general Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INDIVIDUAL' índiuÍNDIUMINDIVÍDINDIVÍDĂIndividualindividualísmindividualístINDIVIDUALITÁTEINDIVIDUALIZÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Individual Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului individual dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Însușiri individual. O viziune, o creație individual. Probleme individual; proprietate individual. O atitudine individual. Un caz individual. INDIVIDUÁL2 individuală individuali, individuale 1 Care ține de individ; propriu individului. Probleme individual; proprietate individual. O atitudine individual. |
GRAMATICA cuvântului Individual? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului individual. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Individual poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE individual? Vezi cuvântul individual desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul individual?[ in-di-vi-du-al ] Se pare că cuvântul individual are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Individual Inţelegi mai uşor cuvântul individual dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Studiu individual = studiu întreprins în mod izolat nu în grup |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Individual |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Proces de producție?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
