 | as |
|
| Individ [ in-di-vid ] VEZI SINONIME PENTRU individ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului individ în mai multe dicționareDefinițiile pentru individ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INDIVID: INDIVÍD, -Ă, indivizi, -de, substantiv masculin și forme 1. Persoană (privită ca o unitate distinctă de alte persoane); ins. Fericirea individului nu se poate înfăptui fără fericirea generală a societății. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 5/1. Astăzi nobleța are ca argument calitățile intelectuale și sufletești ale individului. SADOVEANU, C. 34. ♦ (Peiorativ) Om necunoscut, suspect sau verb reflexiv:ednic de dispreț. Mă faci să vorbesc singură cu toți indivizii... C. PETRESCU, C. vezi 116. Atîți oameni onorabili au fost înșelați cu nerușinare de acest individ suspect. BART, E. 286. 2. Fiecare ființă vie (privită ca o unitate distinctă a speței din care face parte); exemplar dintr-o categorie de ființe, purtător al însușirilor acelei categorii. Forme diferite ale cuvantului individ: individ-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INDIVID: INDIVÍD individzi m. 1) Organism având o existență proprie și considerat ca unitate distinctă față de specia din care face parte; exemplar. 2) Persoană considerată ca unitate particulară, distinctă față de toate celelalte persoane; ins; cetățean. 3) figurat peiorativ Persoană necunoscută care trezește neîncredere; om suspect. /<fr. individu, latina individuus Forme diferite ale cuvantului individ: individzi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDIVID: INDIVÍD, -Ă, indivizi, -de, substantiv masculin și forme 1. Persoană privită ca unitate distinctă față de alte persoane; ins. ♦ (peiorativ) Om necunoscut, suspect sau verb reflexiv:ednic de dispreț. 2. Ființă de origine animală sau vegetală privită ca unitate distinctă a speciei din care face parte; exemplar dintr-o categorie de ființe. – Din limba franceza individu, latina individuum. Forme diferite ale cuvantului individ: individ-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDIVID: INDIVÍD, -Ă, indivizi, -de, substantiv masculin și forme 1. Persoană privită ca unitate distinctă față de alte persoane; ins. ♦ (peiorativ) Om necunoscut, suspect sau verb reflexiv:ednic de dispreț. 2. Ființă de origine animală sau vegetală privită ca unitate distinctă a speciei din care face parte; exemplar dintr-o categorie de ființe. – Din limba franceza individu, latina individuum. Forme diferite ale cuvantului individ: individ-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru individ: *indivíd m., plural zĭ (în franceză individu, substantiv lat, in-dividuus, -a, -um, indivizibil). Ființă (animală saŭ vegetală) în raport cu specia, ins. Persoană considerată izolat în raport cu o colectivitate. Fam. Om indeterminat pe care nu verb reflexiv:eĭ să-l numeștĭ și de care vorbeștĭ cu dispreț: cine-ĭ individu ăsta? Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDIVID: INDIVÍD, -Ă substantiv masculin și forme 1. Persoană considerată ca unitate distinctă față de alte persoane; ins. ♦ (peiorativ) Om necunoscut, suspect; om demn de dispreț. 2. Ființă vie considerată ca unitate deosebită a speței căreia îi aparține. [< limba franceza individu, conform latina individuus – indivizibil]. Forme diferite ale cuvantului individ: individ-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INDIVID: INDIVID s. 1. chip, față, figură, ins, om, persoană, (popular) creștin, suflet, (Banat și Transilvania) nat, (învechit) ipochimen, obraz, (familial) mutră, tip, (peiorativ) creatură, specimen. (Am întîlnit acolo mulți individ cunoscuți.) 2. cap, ins, om, persoană, (figurat) căciulă. (Cîte 5 lei de individ.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDIVID: INDIVÍD, -Ă substantiv masculin forme 1. persoană considerată izolat în raport cu colectivitatea; ins. • (peiorativ) om necunoscut, suspect. 2. ființă animală sau vegetală privită aparte, în raport cu specia căreia îi aparține. 3. (matematică) unitate statistică. (< limba franceza individu, latina individuus) Forme diferite ale cuvantului individ: individ-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru individ: individ m. 1. orice ființă organizată (animal sau vegetal), considerată în raport cu specia ei; 2. bărbat sau femeie, persoană luată în parte; 3. om necunoscut sau pe care nu verb reflexiv:em a-l cunoaște: ce verb reflexiv:ea acest individ?. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru individ: indivíd substantiv masculin, plural indivízi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru individ: indivíd substantiv masculin, plural indivízi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INDIVID' INDISTÍNCȚIEindítíndiuÍNDIUMINDIVÍDINDIVÍDĂIndividualindividualísmindividualíst |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL individ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului individ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INDIVÍD individzi m. Am întîlnit acolo mulți individ cunoscuți. Cîte 5 lei de individ. Câte 500 de lei de individ. |
GRAMATICA cuvântului individ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului individ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul individ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE individ? Vezi cuvântul individ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul individ?[ in-di-vid ] Se pare că cuvântul individ are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL individ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hrisov sau act de danie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul individ are forma: indivízi
