eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție indirect


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Indirect [ in-di-rect ]
VEZI SINONIME PENTRU indirect PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului indirect în mai multe dicționare

Definițiile pentru indirect din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INDIRECT:
INDIRÉCT, -Ă, indirecți, -te, adjectiv

1. Care se produce prin. mijlocirea cuiva sau a ceva, care apare sau se obține prin intermediul cuiva sau a ceva. vezi mijlocit. Informație indirectă.
       • (Adverbial) Astfel, l-ai ajutat indirect să-și facă o carieră. C. PETRESCU, C. vezi 106.

2. (În expresie) a) (gramatică) Complement indirect = parte de propoziție care exprimă obiectul asupra căruia se răsfrînge în mod indirect (1), de obicei ca un folos sau o pagubă, acțiunea verbului. Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește, în frază, funcțiunea de complement indirect. Vorbire indirectă = vorbire în care se reproduce comunicarea cuiva, făcînd-o să fie, din punct de vedere gramatical, o subordonată (completivă) a unui verb de declarație. b) (finanțe) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum. Partea covîrșitoare a veniturilor statului capitalist provine din impozitele indirecte, care joacă un rol deosebit în jefuirea oamenilor muncii de către monopoliști. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 80. c) (termen militar) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd, dirijată cu ajutorul unor calcule matematice.
Forme diferite ale cuvantului indirect: indirect-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

INDIRECT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDIRECT:
INDIRÉCT, -Ă, indirecți, -te, adjectiv

1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva.

2. (lingvistică; în sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație, caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație, prin lipsa afectivității etc. Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect (1) acțiunea verbului. Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect.

3. (finanțe; în sintagma) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum.

4. (termen militar; în sintagma) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd, dirijată cu ajutorul unor calcule matematice.

– Din limba franceza indirect, latina indirectus.[1]
Forme diferite ale cuvantului indirect: indirect-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

INDIRECT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDIRECT:
INDIRÉCT, -Ă, indirecți, -te, adjectiv

1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva.

2. (lingvistică; în sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație, caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație, prin lipsa afectivității etc. Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect (1) acțiunea verbului. Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect.

3. (finanțe; în sintagma) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum.

4. (termen militar; în sintagma) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd, dirijată cu ajutorul unor calcule matematice.

– Din limba franceza indirect, latina indirectus.
Forme diferite ale cuvantului indirect: indirect-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

INDIRECT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDIRECT:
INDIRÉCT, -Ă adjectiv

1. (și adverb) care nu se face, nu se obține direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva.

2. vorbire indirectă sau stil indirect = procedeu stilistic de redare a spuselor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație.

3. complement indirect = complement care exprimă obiectul în (de)favoarea căruia se săvârșește o acțiune, asupra căruia se răsfrânge în mod indirect acțiunea verbului; propoziție completivă indirectă (și substantiv feminin) = propoziție cu funcție de complement indirect pe lângă un verb din regentă.

4. (finanțe) impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum.

5. (termen militar) tragere indirectă = tragere pe bază de calcul asupra unor ținte care nu se văd. (< limba franceza indirect, latina indirectus, germana indirekt)
Forme diferite ale cuvantului indirect: indirect-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

INDIRECT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDIRECT:
INDIRÉCT, -Ă adjectiv (adesea adverb) Care nu se face, nu se obține direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva.
       • Complement direct = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect acțiunea verbului; propoziție completivă (și substantiv feminin) = propoziție cu funcție de complement indirect.

3. (finanțe) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum.

4. (termen militar) Tragere indirectă = tragere făcută pe bază de calcul asupra unor ținte care nu se văd. [conform limba franceza indirect, latina indirectus].[1]
Forme diferite ale cuvantului indirect: indirect-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

INDIRECT
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru INDIRECT:
INDIRÉCT, -Ă adjectiv (< limba franceza indirect, latina indirectus): în sintagmele complement indirect, completivă indirectă, interogativă indirectă, împrumut indirect, obiect indirect, stil indirect și vorbire indirectă (vezi).
Forme diferite ale cuvantului indirect: indirect-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

indirect
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru indirect:
indirect a.

1. nu direct: cale indirectă;

2. gramatică complement indirect, care nu depinde direct de un verb; discurs indirect, care rapoartă la a treia persoană spusele cuiva. vezi contribuțiune.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INDIRECT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INDIRECT:
INDIRÉCT indirecttă (indirectți, indirectte)

1) Care nu este direct. Itinerar indirect.

2) Care se face prin mijlocirea cuiva sau a ceva; cu intermediari. /<fr. indirect, latina indirectus
Forme diferite ale cuvantului indirect: indirecttă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

INDIRECT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INDIRECT:
INDIRECT adjectiv

1. mediat, mijlocit. (Relații indirect.)

2. (gramatică) (învechit) nedrept. (Complement indirect.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

indirect
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru indirect:
indiréct adjectiv masculin, plural indirécți; forme singular indiréctă, plural indirécte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

indirect
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru indirect:
indiréct adjectiv masculin, plural indirécți; forme indiréctă, plural indirécte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Indirect
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Indirect:
Indirect ≠ direct
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'INDIRECT'
ÎNDIGUÍTîndilátindiléscINDIMENTICÁBILIndirectîndireptézÎNDÎRJEÁLĂÎNDÎRJÍÎNDÎRJÍRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Indirect
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului indirect dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
INDIRÉCT indirecttă indirectți, indirectte 1 Care nu este direct.
Itinerar indirect.
Relații indirect.
Complement indirect.
Relații indirect.
Complement indirect.

GRAMATICA cuvântului Indirect?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului indirect.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Indirect poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Indirect sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE indirect?
Vezi cuvântul indirect desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul indirect?
[ in-di-rect ]
Se pare că cuvântul indirect are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Indirect
Inţelegi mai uşor cuvântul indirect dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
În expresie a gramatică Complement indirect = parte de propoziție care exprimă obiectul asupra căruia se răsfrînge în mod indirect 1, de obicei ca un folos sau o pagubă, acțiunea verbului
Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește, în frază, funcțiunea de complement indirect
Vorbire indirectă = vorbire în care se reproduce comunicarea cuiva, făcînd-o să fie, din punct de vedere gramatical, o subordonată completivă a unui verb de declarație
B finanțe Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum
C termen militar Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd, dirijată cu ajutorul unor calcule matematice
Lingvistică; în sintagmele Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație, caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație, prin lipsa afectivității etc
Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect 1 acțiunea verbului
Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect
Finanțe; în sintagma Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum
Termen militar; în sintagma Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd, dirijată cu ajutorul unor calcule matematice
Lingvistică; în sintagmele Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație, caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație, prin lipsa afectivității etc
Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect 1 acțiunea verbului
Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect
Finanțe; în sintagma Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum
Termen militar; în sintagma Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd, dirijată cu ajutorul unor calcule matematice
Vorbire indirectă sau stil indirect = procedeu stilistic de redare a spuselor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație
Complement indirect = complement care exprimă obiectul în defavoarea căruia se săvârșește o acțiune, asupra căruia se răsfrânge în mod indirect acțiunea verbului; propoziție completivă indirectă și substantiv feminin = propoziție cu funcție de complement indirect pe lângă un verb din regentă
Finanțe impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum
Termen militar tragere indirectă = tragere pe bază de calcul asupra unor ținte care nu se văd
Complement direct = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect acțiunea verbului; propoziție completivă și substantiv feminin = propoziție cu funcție de complement indirect
Finanțe Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum
Termen militar Tragere indirectă = tragere făcută pe bază de calcul asupra unor ținte care nu se văd

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Indirect

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Un lat de palmă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a străpunge linia de apărare a inamicului
ramură a nervului vag care are funcția de a rări bătăile inimii
lățimea unei palme1, când degetele sunt lipite între ele
a acționa, a vorbi fățiș și ferm
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app