 | as |
|
| Indiciu [ in-di-ciu ] VEZI SINONIME PENTRU indiciu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului indiciu în mai multe dicționareDefinițiile pentru indiciu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDICIU: INDÍCIU, indicii, substantiv neutru Semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc. ♦ Particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect, o ființă sau un fenomen. ♦ (juridic) Faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces. – Din latina indicium (cu sensuri după limba franceza indice). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDICIU: INDÍCIU, indicii, substantiv neutru Semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc. ♦ Particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect, o ființă sau un fenomen. ♦ (juridic) Faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces. – Din latina indicium (cu sensuri după limba franceza indice). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INDICIU: INDÍCIU, indicii, substantiv neutru Semn, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect sau un fenomen. Producția de cereale-marfă este indiciul tăriei gospodăriei colective și al calității muncii sale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2719. Despre verb reflexiv:eo manifestațiune patologică hotărîtă nu avem însă, după cum vom vedea nici un indiciu serios. CĂLINESCU, E. 31. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDICIU: INDÍCIU substantiv neutru semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existența unui lucru. • particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen, un fapt. • (juridic) faptă, împrejurare care poate servi ca probă într-un proces. (< latina indicium, după limba franceza indice) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INDICIU: INDÍCIU indiciui n. 1) Particularitate după care poate fi recunoscut un obiect sau fenomen. 2) Semn după care se deduce existența unui obiect sau fenomen. 3) juridic Faptă, împrejurare, situație care poate servi ca probă într-un proces. [silabe -ciu] /<lat. indicium, limba franceza indice Forme diferite ale cuvantului indiciu: indiciui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDICIU: INDÍCIU substantiv neutru Semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existența unui lucru; semn, particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen sau un fapt. [pronume -ciu. / < latina indicium]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INDICIU: INDICIU substantiv dovadă, indicație, mărturie, pildă, probă, semn, (livresc) testimoniu, (învechit și regional) scrisoare, (învechit) răspuns. (Există numeroase indiciuii în sprijinul...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru indiciu: indíciu substantiv neutru [-ciu pronume -ciu], articulat indíciul; plural indícii, articulat indíciile (silabe -ci-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru indiciu: indíciu [ciu pronume cĭu] substantiv neutru, articulat indíciul; plural indícii, articulat indíciile (-ci-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru indiciu: indiciu n. semn aparent și probabil că ceva există: indiciile unei crime. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INDICIU' INDICATÓRÍNDICEindiciálINDICÍBILINDÍCIUINDICÍZIEindíctindicțiónindicțiúne |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INDICIU Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului indiciu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INDÍCIU indiciui n. Există numeroase indiciuii în sprijinul. |
GRAMATICA cuvântului INDICIU? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului indiciu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INDICIU poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE indiciu? Vezi cuvântul indiciu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul indiciu?[ in-di-ciu ] Se pare că cuvântul indiciu are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INDICIU |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de vatră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul indiciu are forma: indícii
