 | as |
|
| Indicativ [ in-di-ca-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU indicativ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului indicativ în mai multe dicționareDefinițiile pentru indicativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru INDICATIV: INDICATÍV substantiv neutru (conform latina indicativus, limba franceza indicatif): mod al verbului (personal, predicativ, mixt) cu morfem caracteristic zero, care exprimă un proces real sub forma prezentului, trecutului (cu patru aspecte: imperfectul, perfectul simplu, perfectul compus și mai mult ca perfectul) și a viitorului (cu două aspecte: viitorul I și viitorul al II-lea sau anterior). Este alcătuit din radicalul verbului, la care se adaugă sufixele temporale și desinențele de persoană (la timpurile simple: prezent, imperfect, perfectul simplu și mai mult ca perfect) sau din participiul invariabil al verbului, precedat de formele specializate ale auxiliarelor morfologice a avea (la perfectul compus) și a verb reflexiv:ea (la viitorul I, timp compus) sau de viitorul I al verbului a fi (la viitorul al II-lea, timp compus): cântăm, cântam, cântarăm, cântaserăm; am cântat, vom cânta; vom fi cântat. Este folosit frecvent în propoziții independente, în propoziții principale regente, în propoziții enunțiative, în toate stilurile limbii române literare. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDICATIV: INDICATÍV, -Ă, indicativi, -e, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. (Rar) Care indică, care îndrumă. 2. Adj. (gramatică; în sintagma) Mod indicativ (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală. 3. substantiv neutru Tot ceea ce servește pentru a indica ceva. 4. substantiv neutru Denumire convențională atribuită unităților millitare, comandanților și unor ofițeri din statele-majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic. 5. substantiv neutru Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului (de radio și de televiziune). • Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie identificată de alte stații sau să fie chemată. – Din limba franceza indicatif, latina indicativus. Forme diferite ale cuvantului indicativ: indicativ-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDICATIV: INDICATÍV, -Ă, indicativi, -e, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. (Rar) Care indică, care îndrumă. 2. Adj. (gramatică; în sintagma) Mod indicativ (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală. 3. substantiv neutru Tot ceea ce servește pentru a indica ceva. 4. substantiv neutru Denumire convențională atribuită unităților militare, comandanților și unor ofițeri din statele-majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic. 5. substantiv neutru Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului (de radio și de televiziune). • Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie distinsă de alte stații sau să fie chemată. – Din limba franceza indicatif, latina indicativus. Forme diferite ale cuvantului indicativ: indicativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INDICATIV: INDICATÍV, -Ă, indicativi, -e, adjectiv 1. (Rar) Care indică, care îndrumează. Planurile de cultură ale gospodăriilor colective și întovărășirilor agricole, elaborate de comitetele executive ale sfaturilor populare raionale, au numai un caracter indicativ; ele, conform statutului, trebuie să fie supuse dezbaterii și aprobării adunării generale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2767. 2. (gramatică; în expresie) Modul indicativ = modul care exprimă de obicei o acțiune prezentată de vorbitor ca reală. • (Substantivat, n.) Indicativul verbelor de conjugarea a doua. Forme diferite ale cuvantului indicativ: indicativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDICATIV: INDICATÍV, -Ă adjectiv Care indică, îndrumător. • (gramatică) Modul indicativ (și substantiv neutru) = mod care exprimă o acțiune reală. // substantiv neutru 1. Denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc. 2. (La un post de radio-televiziune) Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. • Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre care servește pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic. [conform latina indicativus, limba franceza indicatif]. Forme diferite ale cuvantului indicativ: indicativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDICATIV: INDICATÍV, -Ă I. adjectiv care indică, face cunoscut. ♦ mod indicativ (și substantiv neutru) = mod verbal care exprimă o acțiune reală. I. substantiv neutru 1. denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc. 2. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. ♦ indicativ de apel = apelativ convențional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic. (< limba franceza indicatif, latina indicativus) Forme diferite ale cuvantului indicativ: indicativ-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru indicativ: *indicatív, -ă adjectiv (latina indicativus). Care servește la indicare: semn indicativ. substantiv neutru, plural e. gramatică Un mod verbal care indică sigur (pozitiv, absolut) starea saŭ acțiunea: ceĭ vechĭ nu știaŭ că pămîntu se învîrte în juru soareluĭ. Forme diferite ale cuvantului indicativ: indicativ-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INDICATIV: INDICATÍV2 indicative n. Fapt ce indică ceva. • indicativ de apel semn constând din litere și cifre, fiind specific pentru fiecare emițător-receptor telegrafic sau radiofonic. /<fr. indicatif, latina indicativus Forme diferite ale cuvantului indicativ: indicative Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INDICATIV: INDICATÍV1 indicativă (indicativi, indicative) Care indică; folosit pentru indicare. • Modul indicativ mod personal care exprimă o acțiune reală (la prezent, trecut sau viitor). /<fr. indicatif, latina indicativus Forme diferite ale cuvantului indicativ: indicativă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru indicativ: indicatív adjectiv masculin, plural indicatívi; forme singular indicatívă, plural indicatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru indicativ: indicatív1 adjectiv masculin, plural indicatívi; forme indicatívă, plural indicatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INDICATIV: INDICATIV adjectiv, substantiv (gramatică) (învechit) arătător. (Modul indicativ.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru INDICATIV: INDICATÍV adjectiv verbal indicator, îndrumător. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru indicativ: indicativ adjectiv verbal INDICATOR. ÎNDRUMĂTOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru indicativ: indicatív substantiv neutru, plural indicatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru indicativ: indicatív2 substantiv neutru, plural indicatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INDICATIV' INDICÁREIndicatINDICÁȚIEINDICAȚIÚNEINDICATÍVINDICATÓRÍNDICEindiciálINDICÍBIL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL indicativ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului indicativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INDICATÍV2 indicative n. • indicativ de apel semn constând din litere și cifre, fiind specific pentru fiecare emițător-receptor telegrafic sau radiofonic. INDICATÍV1 indicativă indicativi, indicative Care indică; folosit pentru indicare. Modul indicativ. Modul indicativ. |
GRAMATICA cuvântului indicativ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului indicativ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul indicativ poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE indicativ? Vezi cuvântul indicativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul indicativ?[ in-di-ca-tiv ] Se pare că cuvântul indicativ are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL indicativ Inţelegi mai uşor cuvântul indicativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe = mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie identificată de alte stații sau să fie chemată = mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie distinsă de alte stații sau să fie chemată Gramatică; în expresie Modul indicativ = modul care exprimă de obicei o acțiune prezentată de vorbitor ca reală gramatică Modul indicativ și substantiv neutru = mod care exprimă o acțiune reală Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre care servește pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic ♦ mod indicativ și substantiv neutru = mod verbal care exprimă o acțiune reală ♦ indicativ de apel = apelativ convențional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL indicativ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Chist sebaceu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul indicativ are forma: indicatíve
