eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție indestulator


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
îndestulător [ în-des-tu-lă-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU îndestulător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului indestulator în mai multe dicționare

Definițiile pentru indestulator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNDESTULĂTÓR:
ÎNDESTULĂTÓR, -OÁRE, îndestulători, -oare, adjectiv Care e din belșug, care satisface nevoile, îndestulează, mulțumește. Pe unde le ducea el, pășunea era mai cu gust și mai îndestulătoare. ISPIRESCU, L. 230. Ieși deodată din pămînt o masă încărcată cu fel de fel de bucate îndestulătoare. POPESCU, B. II 94.
♦ (Adverbial) Îndeajuns. Cînd țăranul adoptă pe «onoare», are intuiția că «cinste» nu lămurește îndestulător ce verb reflexiv:ea el să spuie. SADOVEANU, E. 34.
Forme diferite ale cuvantului indestulator: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNDESTULĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNDESTULĂTÓR:
ÎNDESTULĂTÓR, -OÁRE, îndestulători, -oare, adjectiv Care este în cantitate suficientă; care îndestulează, satisface.
♦ (Adverbial) Îndeajuns.

– Îndestula + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului indestulator: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNDESTULĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNDESTULĂTÓR:
ÎNDESTULĂTÓR, -OÁRE, îndestulători, -oare, adjectiv Care este în cantitate suficientă; care îndestulează, satisface.
♦ (Adverbial) Îndeajuns.

– Îndestula + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului indestulator: -oÁre
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNDESTULĂTOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDESTULĂTOR:
ÎNDESTULĂTOR adjectiv

1. destul, suficient, (regional) bugăt. (Provizii indestulator.)

2. mulțumitor, satisfăcător, suficient. (O cantitate indestulator.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNDESTULĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDESTULĂTÓR:
ÎNDESTULĂTÓR2 indestulatoroáre (indestulatoróri, indestulatoroáre) Care îndestulează; mulțumitor; satisfăcător. /a îndestula + sufix indestulatorător
Forme diferite ale cuvantului indestulator: oáre
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

îndestulător
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru îndestulător:
îndestulătór, -oáre adjectiv Destul, suficient: proviziunĭ îndestulătoare. Satisfăcător: răspuns îndestulător.
Forme diferite ale cuvantului indestulator: -oáre
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ÎNDESTULĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDESTULĂTÓR:
ÎNDESTULĂTÓR1 adverb Cu îndestulare; în mod satisfăcător. /a îndestula + sufix indestulatorător
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

îndestulător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îndestulător:
îndestulătór adjectiv masculin, plural îndestulătóri; forme singular și plural îndestulătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

îndestulător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndestulător:
îndestulătór adjectiv masculin, plural îndestulătóri; forme singular și plural îndestulătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

îndestulător
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru îndestulător:
îndestulător a. de ajuns.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'INDESTULATOR'
ÎNDESTÚLÎNDESTULÁÎNDESTULÁREÎNDESTULÁTÎNDESTULĂTÓRÎNDESTULÍREIndeterminabilindeterminántINDETERMINÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL îndestulător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îndestulător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Provizii îndestulător.
O cantitate îndestulător.
ÎNDESTULĂTÓR2 îndestulătoroáre îndestulătoróri, îndestulătoroáre Care îndestulează; mulțumitor; satisfăcător.
/a îndestula + sufix îndestulătorător.
O cantitate îndestulătoroare.
/a îndestula + sufix îndestulătorător.

GRAMATICA cuvântului îndestulător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îndestulător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul îndestulător poate fi: adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul îndestulător sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE îndestulător?
Vezi cuvântul îndestulător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îndestulător?
[ în-des-tu-lă-tor ]
Se pare că cuvântul îndestulător are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL îndestulător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Prefect de poliție sau al poliției?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
bază sportivă special amenajată pentru practicarea mai multor ramuri de sport
a-i lua cuiva tot ce are, a-l sărăci
șef de poliție în orașele mari ale țării
a veni prea târziu
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app