|
Independenţă [ in-de-pen-den-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU independenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului independenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru independenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INDEPENDENȚĂ: INDEPENDÉNȚĂ substantiv feminin 1. Situația unui stat și a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatîrnare în relațiile internaționale. Semnarea tratatului de prietenie cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste cît și încheierea de tratate de prietenie cu alte țări democratice și doritoare de pace din vecinătatea noastră sînt acte de întărire a păcii generale și a independenței noastre. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 141. Nicolae Bălcescu a fost unul dintre luptătorii progresiști de acum un veac, care au militat pentru independența și pentru unirea Principatelor Dunărene. SADOVEANU, E. 49. Alexandru cel Mare... apără vitejește independența țării. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ Stare de neatîrnare economică și socială (a unei persoane sau a unei clase sociale). Această independență rămase numai recunoscută în lege, iar în faptă relațiile lui [ale țăranului] cu proprietarul rămaseră tot aceleași. BĂLCESCU, O. I 141. 2. Libertate de acțiune față de influențe, intervenții, amestec străin; însușirea de a acționa sau de a judeca lucrurile în mod independent. Manifestă multă independență. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDEPENDENȚĂ: INDEPENDÉNȚĂ substantiv feminin 1. drept al unui stat la existență și dezvoltare liberă, fără amestec din afară, de a-și hotărî singur soarta, de a-și alege, potrivit voinței și intereselor sale, calea de dezvoltare socială și politică. • stare de neatârnare economică și socială (a unei persoane, a unei clase sociale). 2. libertate sau înclinare de a face, sau de a privi ceva în mod independent. 3. proprietate a unui sistem axiomatic constând în aceea că nici una din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte. (< limba franceza indépendance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDEPENDENȚĂ: INDEPENDÉNȚĂ substantiv feminin 1. Situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară; autonomie. 2. Situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent, neinfluențată de alții. – Din limba franceza indépendance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDEPENDENȚĂ: INDEPENDÉNȚĂ substantiv feminin 1. Situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară; autonomie. 2. Situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent, neinfluențată de alții. – Din limba franceza indépendance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDEPENDENȚĂ: INDEPENDÉNȚĂ substantiv feminin 1. Stare în care se găsește un stat, un popor care se bucură de suveranitate națională; neatârnare. ♦ Stare de neatârnare economică și socială (a unei persoane sau a unei clase sociale). 2. Libertate sau înclinare de a face sau de a privi ceva în mod independent. 3. Proprietate a unui sistem axiomatic constând în aceea că nici una din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte. [< limba franceza indépendance]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INDEPENDENȚĂ: INDEPENDÉNȚĂ forme 1) Caracter independent. 2) Stare de independență; libertate de a acționa sau de a judeca independent. 3) Stare de libertate (politică, economică, națională) a unui stat sau popor; suveranitate; neatârnare. 4) Statut internațional al unui stat în care suveranitatea sa este recunoscută și de celelalte state. [G.-D. independenței] /<fr. indépendance, italiana independenza Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru INDEPENDENȚA: INDEPENDENȚA 1. comerț în jud. Călărași; 3.944 locuțiune (1998). 2. comerț în jud. Constanța, la granița cu Bulgaria; 3.056 locuțiune (1998). 3. comerț în jud. Galați; 4.462 locuțiune (1998). Expl. de petrol și gaze naturale. Stație de c. forme Viticultură. Creșterea porcilor. Biserica Sf. Împărați Constantin și Elena (1886-1889). 4. Denumirea comunei Murighiol, jud. Tulcea, între 1983 și 1996. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru independență: *independénță forme, plural e (despre dependență; limba franceza indépendance). Starea de a fi independent: Francĭa a ajutat Statele-Unite să-șĭ cucerească independența. Calitatea de a fi independent, de a fi ĭubitor de libertate: independență de caracter. Lipsă de relațiune: independența uneĭ chestiunĭ de alta. vezi neatîrnare și aŭtarkíe. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru INDEPENDENȚĂ: INDEPENDÉNȚĂ substantiv feminin (< limba franceza indépendance): calitate a unei părți de propoziție sau a unei propoziții de a nu depinde de un regent, de a fi autonomă. Beneficiază de această calitate subiectul, predicatul și propoziția principală independentă (vezi). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INDEPENDENȚĂ: INDEPENDENȚĂ s. 1. libertate, neatîrnare, suveranitate, (învechit și popular) slobozenie, (învechit și regional) slobozie, (învechit) nedependență, volnicie. (independenta unui stat.) 2. (termen bisericesc) autocefalie, neatîrnare. (independenta bisericii ortodoxe române.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Independența: Independența forme 1. insulă în dreptul orașului Calafat; 2. sat în jud. Covurlui cu 3200 locuțiune și în jud. Ialomița cu 1300 locuțiune Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru independență: independență forme starea unei persoane sau a unei națiuni independente: neatârnare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru independență: independénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat independénței Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru independență: independénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat independénței Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Independență: Independență ≠ atârnare, dependență Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INDEPENDENTA' ÎNDEPĂRTÁREÎNDEPĂRTÁTîndepărtézIndependentIndependențăîndeplinéscÎNDEPLINÍÎNDEPLINÍREÎNDEPLINÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Independență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului independență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Independență unui stat. Independență bisericii ortodoxe române. Independență unui stat. |
GRAMATICA cuvântului Independență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului independență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Independență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE independenţă? Vezi cuvântul independenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul independenţă?[ in-de-pen-den-ţă ] Se pare că cuvântul independenţă are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Independență |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Anatomie; în sintagma mușchii gemeni?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|