 | as |
|
| îndeletnicire [ în-de-let-ni-ci-re ] VEZI SINONIME PENTRU îndeletnicire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului indeletnicire în mai multe dicționareDefinițiile pentru indeletnicire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNDELETNICIRE: ÎNDELETNICÍRE, îndeletniciri, substantiv feminin 1. Meserie, profesiune; ocupație, treabă. O stradă din mahalaua ta purta numele îndeletnicirii lor: strada Birjarilor. PAS, Z. I 223. Am avut îndeletniciri însemnate cu măritul meu stăpîn. SADOVEANU, Z. C. 278. Fana, ca soră mai mică și fără altă îndeletnicire, era datoare să se ocupe de casă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 185. 2. Preocupare, grijă. Astă femeie, pe buzele căreia stă tipărit surîsul și a căreia îndeletnicire e numai să placă. NEGRUZZI, S. I 323. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDELETNICIRE: ÎNDELETNICIRE s. 1. meserie, ocupație, profesiune, (învechit și regional) meșterie, (Moldova) breaslă, (Transilvania) lefterie, (învechit) cin, marafet. (Ce indeletnicire are în prezent?) 2. activitate, lucru, muncă, ocupație, preocupare, treabă, (livresc) travaliu, (învechit) ocupare, preocupație. (Își vede de indeletnicire lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDELETNICIRE: ÎNDELETNICÍRÉ indeletnicirei forme Activitate de durată mai mare sau mai mică de care se ocupă cineva; ocupație; treabă. /v. a se îndeletnici Forme diferite ale cuvantului indeletnicire: indeletnicirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNDELETNICIRE: ÎNDELETNICÍRE, îndeletniciri, substantiv feminin Meserie, profesiune; ocupație. ♦ Preocupare, grijă. – vezi îndeletnici. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNDELETNICIRE: ÎNDELETNICÍRE, îndeletniciri, substantiv feminin Meserie, profesie; ocupație. ♦ Preocupare, grijă. – vezi îndeletnici. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îndeletnicire: îndeletnicíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat îndeletnicírii; plural îndeletnicíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndeletnicire: îndeletnicíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat îndeletnicírii; plural îndeletnicíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru îndeletnicire: îndeletnicíre forme Ocupațiune, întrebuințare a timpuluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru îndeletnicire: îndeletnicire forme ocupațiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INDELETNICIRE' îndeléteîndelétnicîndeletnicéscÎNDELETNICÍÎNDELETNICÍREindelicátINDELICATÉȚĂIndelicatețeÎNDELÚNG |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL îndeletnicire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îndeletnicire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce îndeletnicire are în prezent? 2. Își vede de îndeletnicire lui. ÎNDELETNICÍRÉ îndeletnicirei forme Activitate de durată mai mare sau mai mică de care se ocupă cineva; ocupație; treabă. |
GRAMATICA cuvântului îndeletnicire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îndeletnicire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul îndeletnicire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îndeletnicire? Vezi cuvântul îndeletnicire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îndeletnicire?[ în-de-let-ni-ci-re ] Se pare că cuvântul îndeletnicire are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL îndeletnicire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și îndoi grumazul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul îndeletnicire are forma: îndeletnicíri
