 | as |
|
| încuviinţare [ în-cu-vi-in-ţa-re ] VEZI SINONIME PENTRU încuviinţare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incuviintare în mai multe dicționareDefinițiile pentru incuviintare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCUVIINȚARE: ÎNCUVIINȚÁRE, încuviințări, substantiv feminin Acțiunea de a încuviința și rezultatul ei; aprobare, consimțămînt, permisiune. Ceilalți visau, moțăind din cap a încuviințare. DUMITRIU, vezi L. 50. Oamenii murmurau cuvinte de încuviințare. SADOVEANU, O. VII 122. Mitropoliții, la înscăunarea lor, luase drept obicei a cere și încuviințarea patriarhului de Constantinopoli. NEGRUZZI, S. I 241. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCUVIINȚARE: ÎNCUVIINȚARE s. 1. acceptare, admitere, aprobare, consimțire. (incuviintare scoaterii la concurs a unui post vacant.) 2. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțămînt, consimțire, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, verb reflexiv:ere, (învechit și regional) poslușanie, slobozenie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (învechit) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Nu se face nimic fără incuviintare cuiva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCUVIINȚARE: ÎNCUVIINȚÁRE, încuviințări, substantiv feminin Acțiunea de a încuviința și rezultatul ei; aprobare, consimțământ, asentiment. [ pronunție: -vi-in-] – vezi încuviința. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCUVIINȚARE: ÎNCUVIINȚÁRE, încuviințări, substantiv feminin Acțiunea de a încuviința și rezultatul ei; aprobare, consimțământ, asentiment. – vezi încuviința. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru încuviințare: încuviințare, încuviințări substantiv feminin (argoul lumii interlope) 1. palmă grea, pumn greu. 2. lovitură dată cu palma sau pumnul. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încuviințare: încuviințáre substantiv feminin (silabe -vi-in-), genitiv dativ articulat încuviințării; plural încuviințări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încuviințare: încuviințáre (-vi-in-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat încuviințắrii; plural încuviințắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru încuviințare: încuviințáre forme, plural ărĭ. Aprobare, admisiune, permisiune. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Încuviințare: Încuviințare ≠ dezaprobare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCUVIINTARE' încuscrítÎNCUȚITÁîncutropéscÎNCUVIINȚÁÎNCUVIINȚÁREîncuviințătórîncuviințézîncvartiráîncvartiréz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Încuviințare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încuviințare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Încuviințare scoaterii la concurs a unui post vacant. Nu se face nimic fără Încuviințare cuiva. Nu se face nimic fără Încuviințare lui. |
GRAMATICA cuvântului Încuviințare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încuviințare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Încuviințare poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încuviinţare? Vezi cuvântul încuviinţare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încuviinţare?[ în-cu-vi-in-ţa-re ] Se pare că cuvântul încuviinţare are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Încuviințare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Rodul-pământului arum maculatum?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul încuviințare are forma: încuviințări
