 | as |
|
| încuviinţa [ în-cu-vi-in-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU încuviinţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incuviinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru incuviinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încuviința (forma la infinitiv) A încuviința conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCUVIINȚA: ÎNCUVIINȚÁ, încuviințez, verb I. intranzitiv A aproba; a fi de acord. Dă-le drumul să intre! încuviința nașul. PAS, Z. I 176. Atunci e bine, încuviință franțuzul. SADOVEANU, Z. C. 8. Adevărat, încuviință vecinul din dreapta. C. PETRESCU, C. vezi 115. ♦ tranzitiv (Construit cu dativul) A îngădui, a permite; a-și da consimțămîntul. Au încuviințat fetei sale celei mai mari să se primble cu el. SBIERA, P. 89. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCUVIINȚA: ÎNCUVIINȚA verb a accepta, a admite, a aproba, a consimți, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A incuviinta să scoată la concurs postul vacant.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCUVIINȚA: ÎNCUVIINȚÁ, încuviințez, verb I. intranzitiv A fi de acord. ♦ tranzitiv A consimți, a permite. [ pronunție: -vi-in-] – În + cuviință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCUVIINȚA: ÎNCUVIINȚÁ, încuviințez, verb I. intranzitiv A fi de acord. ♦ tranzitiv A consimți, a permite. – În + cuviință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încuviința: încuviințá verb (sil -vi-in-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu încuviințéz, persoana a treia singular: el / ea și plural încuviințeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încuviința: încuviințá (a incuviinta) (-vi-in-) verb, indicativ prezent 3 încuviințeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCUVIINTA' ÎNCUSCRÍREîncuscrítÎNCUȚITÁîncutropéscÎNCUVIINȚÁÎNCUVIINȚÁREîncuviințătórîncuviințézîncvartirá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNCUVIINȚA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încuviinţa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A ÎncuviinȚa să scoată la concurs postul vacant. încuviințá a ÎncuviinȚa -vi-in- verb, indicativ prezent 3 încuviințeáză. |
GRAMATICA cuvântului ÎNCUVIINȚA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încuviinţa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNCUVIINȚA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încuviinţa? Vezi cuvântul încuviinţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încuviinţa?[ în-cu-vi-in-ţa ] Se pare că cuvântul încuviinţa are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNCUVIINȚA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se pune cu țara?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul încuviința se conjugă: ei ele încuviințeáză
