 | as |
|
| încurcătură [ în-cur-că-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU încurcătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incurcatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru incurcatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCURCĂTURĂ: ÎNCURCĂTURĂ s. 1. încîlcitură, întortochetură. (incurcatura unei fraze.) 2. amestecătură, încîlceală, încîlcire, încîlcitură, (livresc) mixtură, (învechit) zăminteală, zămintitură, (familial) bălmăjeală, mișmaș, talmeș-balmeș. (Era o incurcatura de nedescris.) 3. babilonie, dezordine, haos, zăpăceală, (învechit) vavilonie. (Nu te mai poți descurca în incurcatura asta.) 4. complicație, încîlceală. (S-a ivit o incurcatura în rezolvarea problemei.) 5. confuzie, zăpăceală, (Transilvania) îngăimăceală. (S-a produs o incurcatura.) 6. derută, descumpănire, dezorientare, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livresc) deconcertare. (Starea de incurcatura a cuiva.) 7. belea, bucluc, dandana, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (învechit și popular) poznă, răutate, (popular) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (învechit și regional) nacafa, nagodă, (regional) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Moldova) bacală, (Transilvania) bai, (Banat, Maramures și Bucovina) bedă, (Moldova) chichion, (Olt. și Banat) cotoarbă, (Olt., Banat și Transilvania) dabilă, (învechit) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (A dat de o mare incurcatura.) 8. pățanie, poznă, (popular și fam.) tărășenie, (familial) comedie, dandana, istorie. (Ce incurcatura a avut de trăit!) 9. dificultate, impas, (figurat) strîmtoare, (învechit și popular figurat) strîmtorare, strîmtoreală, (învechit figurat) strîmtură, strînsoare. (Scoate-l din incurcatura.) 10. jenă, (învechit) stenahorie. (incurcatura financiară.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCURCĂTURĂ: ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, substantiv feminin 1. Situație încurcată, complicată, neplăcută; belea, bucluc. Ce încurcătură iese dintr-o vorbă aruncată. REBREANU, R. I 109. Iaca în ce încurcătură am intrat. CREANGĂ, P. 201. Ce ciudată întrebare! Ce ciudată-ncurcătură! CONACHI, P. 274. • Expresia: A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune (pe cineva) într-o situație grea. 2. Amestecătură, încîlcire. Aleg vînatul de prin încurcăturile ațelor și-l pun în traistele pentru pește. ȘEZ. IV 115. • figurat În urmă-i rămăsese încurcătura de glasuri și rîsete. DUMITRIU, N. 262. • (medicină popular) Încurcătură de mațe = ocluzie intestinală. 3. Jenă, tulburare. Titu văzu încurcătura lin și avu un cuțit în inimă. REBREANU, R. I 155. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCURCĂTURĂ: ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, substantiv feminin 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. • Încurcătură de mațe = ocluziune intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. • Expresia: A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCURCĂTURĂ: ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, substantiv feminin 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. • Încurcătură de mațe = ocluzie intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc. ♦ Confuzie. • Expresia: A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCURCĂTURĂ: ÎNCURCĂTÚRĂ incurcaturai forme 1) Obiect cu părțile componente încurcate; încâlcitură. 2) Situație complicată și neplăcută; bucluc. În ce incurcatura am intrat! 3) Lipsă de claritate; stare confuză; confuzie; încâlcitură. 4) Stare de timiditate. [G.-D. încurcăturii] /a încurca + sufix incurcaturaătură Forme diferite ale cuvantului incurcatura: incurcaturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încurcătură: încurcătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat încurcătúrii; plural încurcătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încurcătură: încurcătură forme rezultatul încurcării; complicațiune, confuziune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încurcătură: încurcătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat încurcătúrii; plural încurcătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCURCATURA' ÎNCURCÁLĂÎNCURCÁREîncurcăreálăÎNCURCÁTÎNCURCĂTÚRĂÎNCURELÁîncurelézincúrgincúrge |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încurcătură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încurcătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii încurcătură unei fraze. Era o încurcătură de nedescris. Nu te mai poți descurca în încurcătură asta. S-a ivit o încurcătură în rezolvarea problemei. S-a produs o încurcătură. Starea de încurcătură a cuiva. A dat de o mare încurcătură. Ce încurcătură a avut de trăit! 9. Scoate-l din încurcătură. încurcătură financiară. ÎNCURCĂTÚRĂ încurcăturăi forme 1 Obiect cu părțile componente încurcate; încâlcitură. În ce încurcătură am intrat! 3 Lipsă de claritate; stare confuză; confuzie; încâlcitură. încurcăturii] /a încurca + sufix încurcăturăătură. |
GRAMATICA cuvântului încurcătură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încurcătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încurcătură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încurcătură? Vezi cuvântul încurcătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încurcătură?[ în-cur-că-tu-ră ] Se pare că cuvântul încurcătură are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL încurcătură Inţelegi mai uşor cuvântul încurcătură dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A pune pe cineva în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație grea medicină popular Încurcătură de mațe = ocluzie intestinală Încurcătură de mațe = ocluziune intestinală A pune pe cineva în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă Încurcătură de mațe = ocluzie intestinală A pune pe cineva în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încurcătură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Patru clase?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul încurcătură are forma: încurcătúri
