 | as |
|
| încununare [ în-cu-nu-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU încununare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incununare în mai multe dicționareDefinițiile pentru incununare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCUNUNARE: ÎNCUNUNÁRE, încununări, substantiv feminin Acțiunea de a încununa și rezultatul ei; figurat desăvîrșire, ducere la bun sfîrșit. Nașterea Republicii Populare Romîne a însemnat încununarea cu o victorie istorică a luptei de secole duse de poporul muncitor romîn pentru libertate și independență națională. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 55. [Fiind mutat la București] cariera lui de magistrat model... își găsea o încununare mai puțin vagă. C. PETRESCU, C. vezi 10. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCUNUNARE: ÎNCUNUNÁRE, încununări, substantiv feminin Acțiunea de a încununa și rezultatul ei; figurat ducere la bun sfârșit; desăvârșire. – vezi încununa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCUNUNARE: ÎNCUNUNÁRE, încununări, substantiv feminin Acțiunea de a încununa și rezultatul ei; figurat ducere la bun sfârșit; desăvârșire. – vezi încununa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCUNUNARE: ÎNCUNUNARE s. 1. încoronare. (incununare cuiva cu flori.) 2.* (figurat) încoronare. (incununare operei sale.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încununare: încununáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încununării; plural încununări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încununare: încununáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încununắrii; plural încununắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCUNUNARE' încuntíîncuntítîncunúnÎNCUNUNÁÎNCUNUNÁREîncúrÎNCURÁIncurabilincurabilitáte |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încununare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încununare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii încununare cuiva cu flori. încununare operei sale. încununare cuiva cu flori. încununare operei sale. |
GRAMATICA cuvântului încununare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încununare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încununare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încununare? Vezi cuvântul încununare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încununare?[ în-cu-nu-na-re ] Se pare că cuvântul încununare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încununare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Analiză volumetrică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul încununare are forma: încununări
