 | as |
|
| încunoştinţare [ în-cu-noş-tin-ţa-re ] VEZI SINONIME PENTRU încunoştinţare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incunostintare în mai multe dicționareDefinițiile pentru incunostintare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCUNOȘTINȚARE: ÎNCUNOȘTINȚÁRE, încunoștințâri, substantiv feminin Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; aducere la cunoștință, înștiințare, informare, comunicare. Încunoștințarea publicului prin afișe. ▭ Această insultă ar trece sub tăcere, dacă ea nu ar fi pentru mine o încunoștințare că tu suferi. BOLINTINEANU, O. 454. ♦ (Concretizat) Aviz, scrisoare care conține o înștiințare. A primit o încunoștințare de la poștă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCUNOȘTINȚARE: ÎNCUNOȘTINȚARE s. 1. anunțare, informare, înștiințare, vestire. (incunostintare cuiva despre ceva.) 2. anunțare, înștiințare, vestire, (învechit) publicare, publicație, publicuire. (incunostintare a ceva făcută cuiva.) 3. (concret) anunț, aviz, comunicare, înștiințare, mesaj. (A primit acasă o incunostintare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCUNOȘTINȚARE: ÎNCUNOȘTINȚÁRE, încunoștințări, substantiv feminin Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; înștiințare; (concret) aviz, scrisoare care conține o înștiințare. – vezi încunoștința. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCUNOȘTINȚARE: ÎNCUNOȘTINȚÁRE, încunoștințări, substantiv feminin Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; înștiințare; (concret) aviz, scrisoare care conține o înștiințare. – vezi încunoștința. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încunoștințare: încunoștințáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încunoștințării; plural încunoștințări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încunoștințare: încunoștințáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încunoștințắrii; plural încunoștințắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCUNOSTINTARE' încunjurătúrăîncunjurímeîncunoștiințézÎNCUNOȘTINȚÁÎNCUNOȘTINȚÁREîncuntíîncuntítîncunúnÎNCUNUNÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încunoștințare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încunoștințare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii încunoștințare cuiva despre ceva. încunoștințare a ceva făcută cuiva. A primit acasă o încunoștințare. încunoștințare a ceva făcută cuiva. |
GRAMATICA cuvântului încunoștințare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încunoștințare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încunoștințare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încunoştinţare? Vezi cuvântul încunoştinţare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încunoştinţare?[ în-cu-noş-tin-ţa-re ] Se pare că cuvântul încunoştinţare are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încunoștințare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A plânge sau a râde cu hohot sau în hohote?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul încunoștințare are forma: încunoștințări
