|
încumetare [ în-cu-me-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU încumetare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incumetare în mai multe dicționareDefinițiile pentru incumetare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCUMETARE: ÎNCUMETARE substantiv bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dîrzenie, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livresc) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (popular și fam.) suflet, (popular) inimă, voinicie, (învechit) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism învechit) taros. (Dovedește o mare incumetare în acțiunile sale.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCUMETARE: ÎNCUMETÁRE substantiv feminin Acțiunea de a se încumeta și rezultatul ei; cutezanță. Umbra, înlemnită pe loc de urletul străjărului, i-a răspuns cu blîndă încumetare femeiască. POPA, vezi 301. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCUMETARE: ÎNCUMETÁRE substantiv feminin Acțiunea de a se încumeta și rezultatul ei; cutezanță. – vezi încumeta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCUMETARE: ÎNCUMETÁRE substantiv feminin Acțiunea de a se încumeta și rezultatul ei; cutezanță. – vezi încumeta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încumetare: încumetáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încumetării Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încumetare: încumetáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încumetắrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCUMETARE' INCUMBÁINCUMBÉNTîncumétÎNCUMETÁÎNCUMETÁREÎNCUMÉTEîncumetréscÎNCUMETRÍîncumnățésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNCUMETARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încumetare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dovedește o mare Încumetare în acțiunile sale. |
GRAMATICA cuvântului ÎNCUMETARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încumetare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNCUMETARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încumetare? Vezi cuvântul încumetare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încumetare?[ în-cu-me-ta-re ] Se pare că cuvântul încumetare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNCUMETARE |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a duce jindul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|