 | as |
|
| încumeta [ în-cu-me-ta ] VEZI SINONIME PENTRU încumeta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incumeta în mai multe dicționareDefinițiile pentru incumeta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încumeta (forma la infinitiv) A încumeta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCUMETA: ÎNCUMETÁ, încúmet, verb I. reflexiv 1. (De obicei urmat de o propoziție completivă introdusă prin «să», de o determinare introdusă prin prepoziție «la» sau, mai rar, de un infinitiv) A îndrăzni să întreprinzi sau să încerci ceva fără a lua în seamă riscurile, a avea curaj, a cuteza. Să-ți dau, mai tîrzior, Aripi, credință și dor Ca să te-ncumeți și la zbor. TOMA, C. vezi 408. Prin apă nu s-a încumetat să treacă. RETEGANUL, P. III 35. Nu mă voi încumeta a spune ceea ce aievea n-am văzut cu ochii. ODOBESCU, S. III 78. 2. (Rar, urmat de o determinare introdusă prin prepoziție «în») A se baza, a se bizui pe ceva, a se încrede în ceva. Nelegiuiții se încumetau în mulțimea lor. ISPIRESCU, M. vezi 21. – Accentuat și: (prezent industrie) încumét. - Variante: (învechit și regional) încumătá (BĂLCESCU, O. II 104) verb I, încuméte (perf. și încumesei, participiu încumes) (ISPIRESCU, L. 219) verb III. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru încumeta: încumetá (încumetát, át), verb reflexiv – 1. A se întemeia, a se sprijini. – 2. A îndrăzni, a cuteza. – Variante încumete, (în)cumeți. latina committĕre (Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea-Dens., 434; DAR); conform spaniolă acometer. Este dublet al lui comite, verb, din limba franceza commettre. participiu circulă de asemenea, fiind mai ales învechit, în forma încumes. Forme diferite ale cuvantului incumeta: încumetát incumetaá Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCUMETA: ÎNCUMETA verb 1. a cuteza, a îndrăzni, (astăzi rar) a se semeți, (popular) a se bizui, (învechit) a ispiti, a se risca, (rar figurat) a se întinde. (Cine nu se incumeta nu izbutește.) 2. a cuteza, a îndrăzni, a pofti. (Să nu te incumeta să întîrzii!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încumeta: !încumetá (a se incumeta) verb reflexiv, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mă încúmet, 3 se încúmetă; conjunctiv prezent 3 să se încúmete Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încumeta: încumetá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încúmet, persoana a treia singular: el / ea și plural încúmetă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural încúmete Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCUMETA: ÎNCUMETÁ verb vezi baza, bizui, conta, fundamenta, încrede, întemeia, sprijini. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încumeta: încumeta verb vezi BAZA. BIZUI. CONTA. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. SPRIJINI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCUMETA' incúmbINCUMBÁINCUMBÉNTîncumétÎNCUMETÁÎNCUMETÁREÎNCUMÉTEîncumetréscÎNCUMETRÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încumeta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încumeta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cine nu se încumeta nu izbutește. Să nu te încumeta să întîrzii!. !încumetá a se încumeta verb reflexiv, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mă încúmet, 3 se încúmetă; conjunctiv prezent 3 să se încúmete. Să nu te încumeta să întârzii!. |
GRAMATICA cuvântului încumeta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încumeta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încumeta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încumeta? Vezi cuvântul încumeta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încumeta?[ în-cu-me-ta ] Se pare că cuvântul încumeta are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încumeta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ști sau a afla ce și cum e?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul încumeta se conjugă: ei ele încúmetă
