 | as |
|
| încuiba [ în-cu-i-ba ] VEZI SINONIME PENTRU încuiba PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incuiba în mai multe dicționareDefinițiile pentru incuiba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încuiba (forma la infinitiv) A încuiba conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCUIBA: ÎNCUIBÁ, încuibez și (mai rar) încúib, verb I. reflexiv A se stabili undeva nepoftit, nedorit, a se vîrî unde nu-i este locul; a se oploși. Moșia asta... a fost a bătrînilor noștri, pînă ce s-a încuibat între noi o rîie boierească. SADOVEANU, N. forme 28. • figurat (Despre nenorociri, nevoi, boli etc.) Vezi dumneata?! – gîndesc toți deodată – și noi credeam că nevoile s-au încuibat numai în satul nostru. spaniolă POPESCU, M. G. 38. Urîtul... în inima copilei se prefira și pe fiece zi mai adinc o pătrundea, în ea zilnic se-ncuiba. ODOBESCU, S. III 204. Boala de vite... este încuibată și în județul Dorohoi. I. IONESCU, despre 188. ♦ (Rar, despre sentimente) A pătrunde adînc, a se înfige cu putere, a se cuibări. O spaimă tainică i se-ncuibă în suflet. ANGHEL-IOSIF, C. L. 79. S-a-ncuibat dragostea-n el. TEODORESCU, P. P. 305. ♦ tranzitiv (Neobișnuit) A cuprinde, a adăposti. Cum poate-o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? ALECSANDRI, P. III 346. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCUIBA: ÎNCUIBÁ, încuibez, verb I. reflexiv A-și face cuib; a se vârî (unde nu-i este locul); a se oploși. ♦ figurat A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [prezent industrie și: încúib] – În + cuib. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCUIBA: ÎNCUIBÁ, încuibez, verb I. reflexiv A se instala undeva fără să fie dorit. ♦ figurat A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [prezent industrie și: încúib] – În + cuib. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCUIBA: ÎNCUIBA verb a se înrădăcina, a se statornici, (figurat) a se înțeleni. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încuiba: încuibá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încuibéz, persoana a treia singular: el / ea și plural încuibeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încuiba: !încuibá (a se incuiba) verb reflexiv, indicativ prezent 3 se încuibeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCUIBA' íncuiÎNCUIÁîncuiálăÎNCUIÁTÎNCUIBÁÎNCUIBÁREÎNCUIBÁTÎNCUIÉREÎNCUIETOÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încuiba Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încuiba dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii !încuibá a se încuiba verb reflexiv, indicativ prezent 3 se încuibeáză. |
GRAMATICA cuvântului încuiba? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încuiba. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încuiba poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încuiba? Vezi cuvântul încuiba desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încuiba?[ în-cu-i-ba ] Se pare că cuvântul încuiba are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încuiba |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala din două vorbe sau rar dintr-o vorbă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul încuiba se conjugă: ei ele încuibeáză
