 | as |
|
| încuia [ în-cu-ia ] VEZI SINONIME PENTRU încuia PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incuia în mai multe dicționareDefinițiile pentru incuia din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încuia (forma la infinitiv) A încuia conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCUIA: ÎNCUIÁ, încúi, verb I. tranzitiv 1. (Cu privire la uși, porți, lacăte, prin extensie la încăperi, case) A închide cu cheia, cu zăvorul. Doamna Vorvoreanu se ridică, se duse pînă la ușă lovindu-se de mobile pe întunerec, încuie ușa cu cheia. DUMITRIU, N. 83. Încuiase casa mama, își luase pruncii în brațe și se întorsese la bunică-mea. STANCU, D. 6. Credinciosul împăratului, încuind ușa pe din afară... le zice cu răutate. CREANGĂ, P. 251. ♦ (Cu privire la ființe sau la obiecte) A izola într-o încăpere închisă cu cheia. Mînă caii în grajd, îi încuie. EMINESCU, N. 21. ♦ figurat (Familiar, cu privire la persoane) A înfunda, a lăsa rușinat, încurcat, fără putință de a mai răspunde. 2. (Popular) A constipa. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCUIA: ÎNCUIÁ, încúi, verb I. 1. tranzitiv A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt, al unei chei etc. ♦ A reține pe cineva într-o încăpere închisă cu cheia. ♦ reflexiv A se închide (singur), a se izola într-o încăpere. ♦ figurat (familial) A face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva, a înfunda. 2. tranzitiv și reflexiv (popular) A (se) constipa. – latina incuncare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCUIA: ÎNCUIÁ, încúi, verb I. 1. tranzitiv A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt etc. ♦ A reține pe cineva închis într-o încăpere. ♦ reflexiv A se închide (singur), a se izola într-o încăpere. ♦ figurat (familial) A face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva, a înfunda. 2. tranzitiv și reflexiv (popular) A (se) constipa. – latina incuncare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCUIA: ÎNCUIA verb 1. a închide, a pune, a trage. (A incuia zăvorul la ușă.) 2. a (se) fereca, a (se) închide, a (se) zăvorî. (A incuia o casă; s-a incuia în casă.) 3.* (figurat) a înfunda. (L-a incuia cu replica lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru încuia: încuiá, încui, verb tranzitiv, reflexiv – 1. (tranzitiv) A închide. 2. (reflexiv) (medicină; popular) A se constipa. – latina *(in)cuneare (< cuneus) (Pușcariu, CDDE, DA, conform DER; Șăineanu, DEX, MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încuia: încuiá (a incuia) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu încúi, 3 încúie, persoana întâi plural: noi încuiém; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea să încúie; gerunziu încuínd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încuia: încuiá verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu încúi, persoana a treia singular: el / ea și plural încúie, persoana întâi plural: noi încuiém; gerunziu încuínd Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru încuia: încuia, încui vezi t. a face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a face pe cineva să tacă Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încuia: încuiá vezi a (se) închide cu cheia. [latina CUNEARE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCUIA: ÎNCUIÁ verb vezi constipa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încuia: încuia verb vezi CONSTIPA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCUIA' INCUBAȚIÚNEINCUBATÓRincudineíncuiÎNCUIÁîncuiálăÎNCUIÁTÎNCUIBÁÎNCUIBÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încuia Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încuia dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A încuia zăvorul la ușă. A încuia o casă; s-a încuia în casă. L-a încuia cu replica lui. A încuia zăvorul la ușă. A încuia o casă; s-a încuia în casă. L-a încuia cu replica lui. încuiá a încuia verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu încúi, 3 încúie, persoana întâi plural: noi încuiém; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea să încúie; gerunziu încuínd. |
GRAMATICA cuvântului încuia? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încuia. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încuia poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încuia? Vezi cuvântul încuia desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încuia?[ în-cu-ia ] Se pare că cuvântul încuia are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încuia |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala de cu iarnă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul încuia se conjugă: ei ele încúie
