 | as |
|
| încrucişare [ în-cru-ci-şa-re ] VEZI SINONIME PENTRU încrucişare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incrucisare în mai multe dicționareDefinițiile pentru incrucisare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCRUCIȘARE: ÎNCRUCIȘÁRE, încrucișări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) încrucișa și rezultatul ei. 1. Așezare, împreunare, îmbinare crucișă a mai multor lucruri. Încrucișarea fiarelor. ▭ Lanul de orz se împlinise și cu greu i se mai putea deosebi încrucișarea rîndurilor. MIHALE, O. 454. ♦ Locul unde se încrucișează două drumuri, linii etc.; întretăiere. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări, treceau de pe o linie pe alta cu o siguranță mașinală. REBREANU, R. I 13. Ai observat încrucișarea ulițelor în mijlocul satului? id. ib. 75. 2. (biologie) Împreunare, împerechere (de obicei artificială) de animale sau de plante (cu scopul ameliorării rasei). Pentru obținerea unei producții mai mari de carne și grăsime se va aplica pe o scară largă metoda încrucișării artificiale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. Oamenii își făceau vizite și își admirau, unii altora, micile făpturi întraripate. Făceau între ei schimburi. Își împrumutau porumbița pentru încrucișare. PAS, Z. I 129. 3. (lingvistică) Schimbarea formei unui cuvînt sau a structurii unei expresii, în urma confuziei create cu un cuvînt sau cu o expresie asemănătoare (ca formă sau ca sens); contaminare. Construcția «haine de gata» e rezultatul încrucișării între «haine gata» și «haine de comandă». ♦ Influențare reciprocă a două limbi aflate în contact îndelungat și de pe urma căreia una din limbi iese de obicei învingătoare, impunîndu-se în dauna celeilalte, care dispare treptat. Încrucișarea nu dă o nouă, o a treia limbă, ci menține una dintre limbi, menține structura ei gramaticală și fondul ei principal de cuvinte și îi dă posibilitatea să se dezvolte potrivit legilor ei interne de dezvoltare. STALIN, PROBL. lingvistică 27. I. vezi Stalin a arătat că din încrucișările cu alte limbi, vocabularul limbii ruse nu a slăbit, ci s-a întărit întotdeauna. MACREA, forme 18. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru încrucișare: încrucișare 1. Inversare de scurtă durată a registrului (1) vocilor (2) apropiate [ex. linia melodică a sopranului (2) trece dedesubtul celei a alto(5)-ului sau a celei a basului (III, 1) urcă deasupra liniei melodice a tenorului (2)]. 2. Execuția la un instr. cu claviatură*, cu mâna stângă peste mâna dreaptă, într-un registru mai înalt decât cel obișnuit (indicație abrev., substantiv masculin) sau invers, cu mâna dreaptă peste mâna stângă, într-un registru mai jos (indicație abrev. despre m.). 3. Dispunerea coardelor* (ex. la pianină), pentru a permite amplasarea lor pe o lungime mai mare într-un spațiu restrâns. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ÎNCRUCIȘARE: ÎNCRUCIȘÁRE substantiv feminin (< încrucișá < în + cruciș + -a): proces îndelungat de contact activ, de amestec, între două limbi, care se termină de obicei prin victoria uneia dintre ele și dispariția treptată a celeilalte, cu asimilarea unor elemente de vocabular din limba învinsă de către limba învingătoare. Limba română este un rezultat al î. dintre limba latină (care a ieșit învingătoare) cu limba geto-dacă (traco-dacă) ce, deși învinsă, a lăsat în vocabularul latinei orientale din Dacia un anumit număr de termeni. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ÎNCRUCIȘARE: ÎNCRUCIȘÁRE (< încrucișa) substantiv feminin Loc de întretăiere a două sau a mai multor căi de comunicație, a două sau a mai multor conducte etc.; intersecție. • (tehnic) Inimă de î. = element al unui schimbător de cale situat la intersecția a două șine, având rolul de ghidare a materialului rulant pe linie directă sau abătută. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCRUCIȘARE: ÎNCRUCIȘARE s. 1. interferență, intersectare, întretăiere. (incrucisare de linii.) 2. (concret) intersecție, întretăiere, răscruce, răspîntie, (popular) cruce, furca-drumului. (La incrucisare unui drum.) 3. amestecare, corcire. (incrucisare unor rase de animale.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCRUCIȘARE: ÎNCRUCIȘÁRE, încrucișări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) încrucișa și rezultatul ei; crucișătură, încrucișat1. – vezi încrucișa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCRUCIȘARE: ÎNCRUCIȘÁRE, încrucișări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) încrucișa și rezultatul ei; crucișătură, încrucișat1. – vezi încrucișa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încrucișare: încrucișáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încrucișării; plural încrucișări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încrucișare: încrucișáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încrucișắrii; plural încrucișắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCRUCISARE' încrozniátîncrucéscÎNCRUCÍÎNCRUCIȘÁÎNCRUCIȘÁREÎNCRUCIȘÁTîncrucișătórîncrucișătúrăîncrucișéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încrucișare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încrucișare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii încrucișare de linii. La încrucișare unui drum. încrucișare unor rase de animale. |
GRAMATICA cuvântului încrucișare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încrucișare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încrucișare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încrucişare? Vezi cuvântul încrucişare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încrucişare?[ în-cru-ci-şa-re ] Se pare că cuvântul încrucişare are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL încrucișare Inţelegi mai uşor cuvântul încrucișare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= element al unui schimbător de cale situat la intersecția a două șine, având rolul de ghidare a materialului rulant pe linie directă sau abătută |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încrucișare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Agent frigorigen?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul încrucișare are forma: încrucișări
