 | as |
|
| încrucişa [ în-cru-ci-şa ] VEZI SINONIME PENTRU încrucişa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incrucisa în mai multe dicționareDefinițiile pentru incrucisa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încrucișa (forma la infinitiv) A încrucișa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCRUCIȘA: ÎNCRUCIȘÁ, încrucișez, verb I. 1. tranzitiv A pune, a așeza cruciș. Altele pînze lua, Pe ierburi Că le-ntindea, Pe cîmpuri Le-ncrucișa. TEODORESCU, P. P. 552. ♦ (Cu privire la mîini) A împreuna (pe piept); (cu privire la picioare) a așeza cruciș, unul peste altul. Încrucișează mînile, după obicei, își drege glasul și spune cu smerenie. CREANGĂ, A. 95. • Expresia: A încrucișa brațele (pe piept) = a sta în inactivitate, a privi pasiv la activitatea altora, la desfășurarea evenimentelor. În loc să încrucișăm brațele pe piept... să ne facem mai bine datoria. SADOVEANU, O. VI 440. A încrucișa mîinile pe piept vezi mînă. 2. reflexiv reciproc. (Despre ființe sau obiecte în mișcare) A se întîlni venind din direcții diferite. Măcar că erau mulți, se cunoșteau aproape toți între ei, fiindcă se salutau cînd se încrucișau trăsurile. PAS, Z. I 238. Te știu, ești un student la Institut, Ne întîlnim pe stradă, ne-am văzut, Ne-ncrucișăm în orice zi în cale, Știu toate drumurile vieții tale. despre BOTEZ, forme S. 11. Trei zile de-a rîndul se-ncrucișară, deasupra bătrînului fluviu, ucigătoarele ghiulele. despre ZAMFIRESCU, R. 189. • figurat Glasurile se încrucișau, deveneau din ce în ce mai grăbite. C. PETRESCU, S. 150. Pe bătătura din fața cîrciumii se încrucișau toate veștile și zvonurile. REBREANU, R. II 172. Gîndurile i se încrucișau c-o iuțeală fulgerătoare. BART, E. 22. ♦ (Despre căi de comunicație) A se întretăia. Cum nu cunoașteți dumneavoastră drumul, se poate întîmpla să rătăciți, că potecile se taie și se încrucișează între ele, de nu le mai dai de capăt. HOGAȘ, M. N. 153. • tranzitiv Drumul spre Amara încrucișa șoseaua județeană. REBREANU, R. I 70. ♦ (Despre săbii) A se lovi una de alta în timpul luptei. Săbiile începură a se încrucișa. EMINESCU, N. 124. • tranzitiv Lăncile și-ncrucișează, privind armia din văi. EMINESCU, O. IV 137. 3. intranzitiv (marină; franțuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație; prin extensie a naviga. Siluetele mărețe ale unor pacheboturi se vor ivi în zare, și mii de bărci cu pînze vor încrucișa pe deasupra valurilor, acum singuratice și pustii. BOGZA, vezi J. 8. 4. tranzitiv (biologie) A uni, a împreuna specii diferite de animale sau de plante, pentru a obține urmași care să întrunească însușiri ale ambelor specii. 5. reflexiv (lingvistică; despre două limbi) A se influența reciproc în cursul unui contact îndelungat. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCRUCIȘA: ÎNCRUCIȘÁ, încrucișez, verb I. 1. tranzitiv A pune, a așeza cruciș; a cruci. • Expresia: A încrucișa brațele (pe piept) = a sta în inactivitate. A încrucișa săbiile = a începe lupta. 2. reflexiv recipr. A trece unul pe lângă altul, venind din direcții diferite. ♦ (Despre drumuri) A se întretăia. 3. intranzitiv (Franțuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație; prin generalizare a naviga. 4. tranzitiv A împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare. – În + cruciș. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCRUCIȘA: ÎNCRUCIȘÁ, încrucișez, verb I. 1. tranzitiv A pune, a așeza cruciș; a cruci. • Expresia: A încrucișa brațele (pe piept) = a sta în inactivitate. A încrucișa săbiile = a începe lupta. 2. reflexiv recipr. A trece unul pe lângă altul, venind din direcții diferite. ♦ (Despre drumuri) A se întretăia. 3. intranzitiv (Franțuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație; prin generalizare a naviga. 4. tranzitiv A împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare. – În + cruciș. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCRUCIȘA: ÎNCRUCIȘA verb 1. a se interfera, a se intersecta, a se întretăia, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Liniile se incrucisa.) 2. (învechit) a cruci. (Își incrucisa picioarele.) 3. a (se) goni, a (se) împerechea, a (se) împreuna, (popular) a (se) cățeli, a (se) însoți, (regional) a (se) pui. (Sînt animale care se incrucisa.) 4. (rar) a metisa, (regional) a mistrița. (A incrucisa diverse rase de animale.) 5. a se amesteca, a se corci. (Două specii de plante se pot incrucisa.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încrucișa: încrucișá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încrucișéz, persoana a treia singular: el / ea și plural încrucișeáză, persoana întâi plural: noi încrucișăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural încrucișéze; gerunziu încrucișând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încrucișa: încrucișá (a incrucisa) verb, indicativ prezent 3 încrucișeáză, persoana întâi plural: noi încrucișắm; conjunctiv prezent 3 să încrucișéze; gerunziu încrucișấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCRUCISA' încrosnézîncrozniátîncrucéscÎNCRUCÍÎNCRUCIȘÁÎNCRUCIȘÁREÎNCRUCIȘÁTîncrucișătórîncrucișătúră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încrucișa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încrucișa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Liniile se încrucișa. Își încrucișa picioarele. Sînt animale care se încrucișa. A încrucișa diverse rase de animale. Două specii de plante se pot încrucișa. Își încrucișa picioarele. A încrucișa diverse rase de animale. încrucișá a încrucișa verb, indicativ prezent 3 încrucișeáză, persoana întâi plural: noi încrucișắm; conjunctiv prezent 3 să încrucișéze; gerunziu încrucișấnd. |
GRAMATICA cuvântului încrucișa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încrucișa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încrucișa poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încrucişa? Vezi cuvântul încrucişa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încrucişa?[ în-cru-ci-şa ] Se pare că cuvântul încrucişa are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL încrucișa Inţelegi mai uşor cuvântul încrucișa dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A încrucișa brațele pe piept = a sta în inactivitate, a privi pasiv la activitatea altora, la desfășurarea evenimentelor A încrucișa brațele pe piept = a sta în inactivitate A încrucișa săbiile = a începe lupta A încrucișa brațele pe piept = a sta în inactivitate A încrucișa săbiile = a începe lupta |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încrucișa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Braț la braț sau de braț?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul încrucișa se conjugă: ei ele încrucișeáză
