|
încrede [ în-cre-de ] VEZI SINONIME PENTRU încrede PE ESINONIME.COM definiția cuvântului increde în mai multe dicționareDefinițiile pentru increde din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:Verbul: a încrede (forma la infinitiv) A încrede conjugat la timpul prezent:
|
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCREDE: ÎNCRÉDE, încréd, verb III. 1. reflexiv (Urmat de determinări în dativ sau, mai ales, introduse prin prepoziție «în») A crede, a avea încredere în cineva, a se bizui pe cineva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a conta pe cineva. Încrede-te lui, cum te-ai încrezut în mine! ISPIRESCU, L. 21. Cutezătorul ce se încredea perfidelor unde. EMINESCU, N. 33. ♦ (Mai ales în construcții negative) A crede spusele cuiva, a da crezare, a-i veni cuiva să creadă. I se pare că visează, Ar zîmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. EMINESCU, O. I 84. Tu ești, inima-mi spune, și tot nu mă încred. ALECSANDRI, T. II 129. 2. tranzitiv (Învechit, azi în poezie) A da sau a lăsa ceva cu toată încrederea în seama cuiva; a încredința cuiva ceva. De-o fi, bade, să ghicești, Îți încred o bogăție: Leagăn am să fac din tine, Și-un copil – de-o fi cu bine – Ți-l dau ție Să mi-l crești! COȘBUC, P. I 203. Ridică ochii. Vede Luceafărul. Și-ncetișor Dorințele-i încrede. EMINESCU, O. I 179. • reflexiv (Poetic) Barca se-ncrede în sînul mării, Luna-ntr-al nopții car zburător. ALECSANDRI, O. 149. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCREDE: ÎNCREDE verb 1. a se baza, a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se întemeia, a se sprijini, (învechit și regional) a se nădăi, (învechit) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (figurat) a miza, a se rezema. (Pe ce se increde el?) 2. a se baza, a se bizui, a conta, a se lăsa, a se sprijini. (Te poți increde în mine!) 3. a crede. (Mă increde în tine!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCREDE: ÎNCRÉDE, încréd, verb III. 1. reflexiv A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (popular) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. tranzitiv (învechit și popular) A încredința ceva cuiva. – În + crede. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCREDE: ÎNCRÉDE, încréd, verb III. 1. reflexiv A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (popular) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. tranzitiv (învechit și popular) A încredința ceva cuiva. – În + crede. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încrede: !încréde (a se increde) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se încréde, persoana întâi plural: noi ne încrédem, imperfect persoana a treia singular: el / ea se încredeá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea se încrezú; conjunctiv prezent 3 să se încreádă; gen. încrezấndu-se; participiu încrezút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încrede: încréde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încréd, imperfect persoana a treia singular: el / ea încredeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural încreádă; participiu încrezút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încrede: încrede vezi a se lăsa în buna credința altuia, a-și pune credința în: încrede-te în el. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCREDE: ÎNCRÉDE verb vezi asigura, da, încredința, înmâna, întinde, preda, remite, transmite. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încrede: încrede verb vezi ASIGURA. DA. ÎNCREDINȚA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. PREDA. REMITE. TRANSMITE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCREDE' INCREÁBIL, -ĂincreátincreáțieîncrédÎNCRÉDEÎNCRÉDEREIncredibilincredibilitáteîncredincioșá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încrede Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încrede dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pe ce se încrede el? 2. Te poți încrede în mine! 3. Mă încrede în tine!. !încréde a se încrede verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se încréde, persoana întâi plural: noi ne încrédem, imperfect persoana a treia singular: el / ea se încredeá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea se încrezú; conjunctiv prezent 3 să se încreádă; gen. Te poți încrede în mine! 3. |
GRAMATICA cuvântului încrede? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încrede. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încrede poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE încrede? Vezi cuvântul încrede desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încrede?[ în-cre-de ] Se pare că cuvântul încrede are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încrede |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ conStiință socială?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|