 | as |
|
| încordătură [ în-cor-dă-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU încordătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incordatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru incordatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCORDĂTURĂ: ÎNCORDĂTÚRĂ, încordături, substantiv feminin (Învechit) Încordare, întindere. Vînătoarea, lupta cu fiarele, alergările cu caii și încordătura arcului erau visele de aur eu rare se desfătau ei. ODOBESCU, S. III 108. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCORDĂTURĂ: ÎNCORDĂTÚRĂ, încordături, substantiv feminin (învechit) Încordare. – Încorda + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCORDĂTURĂ: ÎNCORDĂTÚRĂ, încordături, substantiv feminin (învechit) Încordare. – Încorda + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încordătură: încordătúră (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat încordătúrii; plural încordătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încordătură: încordătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat încordătúrii; plural încordătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încordătură: încordătură substantiv verbal ÎNCORDARE. ÎNSTRUNARE. ÎNTINDERE. STRUNIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încordătură: încordătură forme contracțiune, spasm: încordături dureroase OP. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru încordătură: încordătúră forme Rezultatu încordăriĭ. Contracțiune, spazm. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCORDATURA' ÎNCORDÁÎNCORDÁREÎNCORDÁTÎNCORDĂTÓRÎNCORDĂTÚRĂîncordézÎNCORDÍTIncorectIncorectitudine |
GRAMATICA cuvântului încordătură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încordătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încordătură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încordătură? Vezi cuvântul încordătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încordătură?[ în-cor-dă-tu-ră ] Se pare că cuvântul încordătură are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încordătură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Grădiniță de copii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul încordătură are forma: încordătúri
