|
încordare [ în-cor-da-re ] VEZI SINONIME PENTRU încordare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incordare în mai multe dicționareDefinițiile pentru incordare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCORDARE: ÎNCORDÁRE, încordări, substantiv feminin Faptul de a (se) încorda. 1. Efort de concentrare a forțelor fizice sau intelectuale. Din cîteva încordări ale brațelor lui vînjoase, fu în mijlocul curentului. BART, E. 184. O încordare înaltă a atenției ascute simțirea auzului în singurătatea nopții. GHEREA, ST. Hristos II 139. În mișcarea brațelor lor, în toată voiniceasca și puternica încordare... a trupului lor vînjos, au ceva din măreția statuilor antice. VLAHUȚĂ, O. A. 414. ♦ Tensiune. Încordare nervoasă. ▭ Băiatul trecu printr-o stare ciudată de încordare. VORNIC, P. 183. • Locuţiune adverbiala Cu încordare = cu intensitate, din toate puterile; febril. A doua zi avea să cunoască ceea ce aștepta cu încordare. VORNIC, P. 158. Toată urbea așteaptă cu încordare să vină rezultatul examenului anual și împărțirea premiilor. CARAGIALE, O. II 187. 2. Strîngere, strînsoare, îmbrățișare. Se desface din încordarea brațelor ei. VLAHUȚĂ, N. 148. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCORDARE: ÎNCORDARE s. 1. înstrunare, întindere, strunire, (învechit) încordătură. (incordare a arcului.) 2. întindere, tensionare, tragere. (incordare firelor textile.) 3. întindere, tensiune. (incordare mușchilor.) 4. concentrare. (incordare lui i se vede în ochi.) 5. agitație, febrilitate, înfrigurare, neastîmpăr, neliniște, nerăbdare, tensiune. (incordare dinaintea plecării la drum.) 6. nervozitate, tensiune. (Stare de incordare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCORDARE: ÎNCORDÁRE incordareări forme 1) vezi A ÎNCORDA și A SE ÎNCORDA. • Cu incordare din toate puterile (fizice și/sau intelectuale). 2) figurat Stare de spirit încordată; tensiune. /v. a încorda Forme diferite ale cuvantului incordare: incordareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încordare: încordare forme 1. acțiunea de a încorda: încordarea mușchilor; 2. rezultatul ei: tensiune; 3. figurat opintire intelectuală. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCORDARE: ÎNCORDÁRE, încordări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) încorda și rezultatul ei; încordătură. – vezi încorda. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCORDARE: ÎNCORDÁRE, încordări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) încorda și rezultatul ei; încordătură. – vezi încorda. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru încordare: încordáre forme Acțiunea de a saŭ de a te încorda, tensiune: încordarea mușchilor, (figurat) a mințiĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încordare: încordáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încordării; plural încordări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încordare: încordáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încordắrii; plural încordắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Încordare: Încordare ≠ destindere, relaxare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCORDARE: ÎNCORDÁRE substantiv verbal febră. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încordare: încordare substantiv verbal FEBRĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCORDARE' încopciatÎNCOPCIÉREîncorcioveáÎNCORDÁÎNCORDÁREÎNCORDÁTÎNCORDĂTÓRÎNCORDĂTÚRĂîncordéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încordare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încordare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii încordare a arcului. încordare firelor textile. încordare mușchilor. încordare lui i se vede în ochi. încordare dinaintea plecării la drum. Stare de încordare. încordare a arcului. încordare mușchilor. Stare de încordare. ÎNCORDÁRE încordareări forme 1 vezi A ÎNCORDA și A SE ÎNCORDA. • Cu încordare din toate puterile fizice și/sau intelectuale. |
GRAMATICA cuvântului încordare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încordare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încordare poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE încordare? Vezi cuvântul încordare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încordare?[ în-cor-da-re ] Se pare că cuvântul încordare are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL încordare Inţelegi mai uşor cuvântul încordare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu încordare = cu intensitate, din toate puterile; febril |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încordare |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familie sau casă grea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|