 | as |
|
| încolăcire [ în-co-lă-ci-re ] VEZI SINONIME PENTRU încolăcire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incolacire în mai multe dicționareDefinițiile pentru incolacire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCOLĂCIRE: ÎNCOLĂCÍRE, încolăciri, substantiv feminin Acțiunea de a se încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încercuire. Oameni vitregi, cu inimile sterpe, Legați de cîrma țerii cu-ncolăciri de șerpe, Voi, care-ați stat departe de foc și de dureri. ALECSANDRI, P. A. 222. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCOLĂCIRE: ÎNCOLĂCIRE s. 1. înfășurare, învălătucire, răsucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (incolacire șarpelui în jurul...) 2. încîrligare, încovoiere, încovrigare, îndoire. (incolacire cozii unui cîine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCOLĂCIRE: ÎNCOLĂCÍRE, încolăciri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încolăceală, încolăcitură. – vezi încolăci. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCOLĂCIRE: ÎNCOLĂCÍRE, încolăciri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încolăceală, încolăcitură. – vezi încolăci. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încolăcire: încolăcíre substantiv feminin, g.-d, articulat încolăcírii; plural încolăcíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încolăcire: încolăcíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încolăcírii; plural încolăcíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCOLACIRE' IncoincidențăÎNCOLĂCEÁLĂîncolăcéscÎNCOLĂCÍÎNCOLĂCÍREÎNCOLĂCÍTÎNCOLĂCITÚRĂÎNCOLĂTĂCÍÎNCOLEÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încolăcire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încolăcire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii încolăcire șarpelui în jurul. încolăcire cozii unui cîine. încolăcire șarpelui în jurul. |
GRAMATICA cuvântului încolăcire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încolăcire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încolăcire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încolăcire? Vezi cuvântul încolăcire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încolăcire?[ în-co-lă-ci-re ] Se pare că cuvântul încolăcire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încolăcire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ expresia: a i se lua sau a-i cădea cuiva o greutate de pe inimă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul încolăcire are forma: încolăcíri
