 | as |
|
| înclinare [ în-cli-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU înclinare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inclinare în mai multe dicționareDefinițiile pentru inclinare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCLINARE: ÎNCLINARE s. 1. (învechit) piezișime. (Grad de inclinare.) 2. (matematică) înclinație. 3. (astronomie, georgrafic) înclinație, (învechit) plecare. (inclinare acului magnetic.) 4. aplecare, culcare, culcat, curbare, încovoiere, îndoire, plecare. (inclinare crengilor din cauza rodului.) 5. aplecare, povîrnire. (inclinare unei cocioabe.) 6. aplecare, lăsare, strîmbare. (inclinare unui stîlp.) 7. închinare, plecare, prosternare, (rar) prosternație. (inclinare adîncă a cuiva în fața...) 8. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livresc) propensiune, (popular) tragere, (învechit) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin inclinare pentru...) 9. acuitate, aplecare, aptitudine, înclinație, simț. (Are o profundă inclinare pentru nuanțe.) 10. aplecare, dispoziție, înclinație, pornire, tendință. (inclinare de a exagera.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCLINARE: ÎNCLINÁRE, înclinări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înclina și rezultatul ei. 1. Ușoară îndoire spre pămînt; aplecare. Îi mulțămim, el ne răspunde printr-o înclinare și se retrage cu demnitate. SADOVEANU, E. 139. Zoe îmi răspunse printr-o rece înclinare din cap. BOLINTINEANU, O. 386. 2. figurat Atracție, înclinație. Biografii au arătat în jurul nașterii lui Eminescu o înclinare către fabulos și controversă. CĂLINESCU, E. 42. Poate să fi moștenit de la tatăl său înclinarea spre literatură. SADOVEANU, E. 214. ♦ (Învechit) Simpatie, afecțiune; dragoste, iubire. Ea cu un tînăr are înclinare. PANN, P. vezi I 56. 3. (geometrie) Înclinație (2). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCLINARE: ÎNCLINÁRE, înclinări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înclina și rezultatul ei. ♦ (geometrie) Înclinație. ♦ figurat Vocație, dispoziție; înclinație. – vezi înclina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCLINARE: ÎNCLINÁRE, înclinări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înclina și rezultatul ei. ♦ (geometrie) Înclinație. ♦ figurat Vocație, dispoziție; înclinație. – vezi înclina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNCLINARE: ÎNCLINÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) înclina și rezultatul ei. ♦ (figurat) Atracție, înclinație. ♦ (geometrie) Înclinație. [Variante inclinare substantiv feminin / < înclina]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înclinare: înclináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat înclinării; plural înclinări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înclinare: înclináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat înclinắrii; plural înclinắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INCLINARE: INCLINÁRE substantiv feminin vezi înclinare. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCLINARE' încliftatînclimătáreînclínÎNCLINÁÎNCLINÁREÎNCLINÁTÎNCLINÁȚIEinclinațiúneÎNCLINĂTÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INCLINARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului inclinare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Grad de inclinare. Inclinare acului magnetic. Inclinare crengilor din cauza rodului. Inclinare unei cocioabe. Inclinare unui stîlp. Inclinare adîncă a cuiva în fața. Și-a demonstrat din plin inclinare pentru. Are o profundă inclinare pentru nuanțe. Inclinare de a exagera. Grad de inclinare. Inclinare acului magnetic. |
GRAMATICA cuvântului INCLINARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului inclinare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INCLINARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înclinare? Vezi cuvântul înclinare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înclinare?[ în-cli-na-re ] Se pare că cuvântul înclinare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INCLINARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Regional a-i da cuiva paiele?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul înclinare are forma: înclinări
