 | as |
|
| Inchiziție [ in-chi-zi-ți-e ] VEZI SINONIME PENTRU inchiziție PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inchizitie în mai multe dicționareDefinițiile pentru inchizitie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru Inchiziție: Inchizíție, instituție a termen bisericesc catolice, creată în 1183 de conciliul de la Verona pentru pedepsirea ereticilor și a celor ostili catolicismului. Reorganizată în 1542 de către papa Paul III și condusă de iezuiți, ea a lăsat triste amintiri, trimițând pe eșafod, mai întâi din fanatism, apoi și din interese monarhice, mii de persoane, printre care mulți oameni de știință. A fost lichidată treptat în secolul 18-19. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INCHIZIȚIE: INCHIZÍȚIE substantiv feminin Instituție ecleziastică, cu prerogative judiciare și penale, vestită prin sentințele sale de o mare cruzime și instituită de biserica romano-catolică (în secolul XIII-XIX) pentru a stăpâni pe așa-numiții eretici și mai ales pentru a oprima pe cei care se opuneau exploatării feudale și asupririi bisericii. [Gen. -iei, variantă inchizițiune substantiv feminin / conform italiana inquisizione, limba franceza inquisition, latina inquisitio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INCHIZIȚIE: INCHIZÍȚIE substantiv feminin Instituție polițistă-judiciară (din secolele XIII-XIX) de o mare cruzime, creată de biserica catolică spre a oprima pe cei care se împotriveau exploatării feudale și asupririi exercitate de biserică. Inchiziția cerească Și poliția lumească Ce dau spectrul fioros Au pierit. BOLLIAC, O. 193. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INCHIZIȚIE: INCHIZÍȚIE forme 1) (în secolul XIII-XIX) Instituție a bisericii romano-catolice care judeca pe cei acuzați de erezie sau de nesupunere față de biserică și care este vestită prin sentințele sale de o mare cruzime. 2) figurat Atitudine de inchizitor. /<fr. inquisition, latina inquisitio, inchizitieonis[1] Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INCHIZIȚIE: INCHIZÍȚIE substantiv feminin instituție ecleziastică cu prerogative judiciare și penale, vestită prin sentințele sale de o mare cruzime, instituită de biserica romano-catolică pentru lupta împotriva ereticilor. • (figurat) anchetă arbitrară, severă. (< limba franceza inquisition, latina inquisitio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INCHIZIȚIE: INCHIZÍȚIE substantiv feminin Instituție a Bisericii catolice care judeca pe cei acuzați de erezie și pe cei care își manifestau sub orice formă ostilitatea sau nesupunerea față de biserica catolică. – Din limba franceza inquisition, latina inquisitio.[1] Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INCHIZIȚIE: INCHIZÍȚIE substantiv feminin Instituție a Bisericii catolice, creată la sfârșitul secolul XII și începutul secolul XIII, însărcinată cu apărarea credinței creștine și reprimarea ereziei. – Din limba franceza inquisition, latina inquisitio. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru inchiziție: inchiziți(un)e forme 1. cercetare riguroasă, vexatoriei 2. tribunal instituit odinioară în unele ări apusene, mai ales în Spania, spre a căuta și urmări pe eretici. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru inchiziție: inchizíție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat inchizíția (silabe -ți-a), genitiv dativ inchizíții, articulat inchizíției[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru inchiziție: inchizíție (-ți-e) substantiv feminin, articulat inchizíția (-ți-a), genitiv dativ inchizíții, articulat inchizíției Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCHIZITIE' ÎNCHIZĂTOÁREÎNCHIZĂTÓRînchizătúrăINCHIZIȚIAinchizíțieINCHIZIȚIÚNEinchizitórinchizitoriálÍNCI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL inchiziție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului inchiziție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Inquisition, latina inquisitio, inchizițieonis[1]. |
GRAMATICA cuvântului inchiziție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului inchiziție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul inchiziție poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE inchiziție? Vezi cuvântul inchiziție desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul inchiziție?[ in-chi-zi-ți-e ] Se pare că cuvântul inchiziție are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Noapte de noapte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
