 | as |
|
| încheietură [ în-che-ie-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU încheietură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incheietura în mai multe dicționareDefinițiile pentru incheietura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCHEIETURĂ: ÎNCHEIETÚRĂ, încheieturi, substantiv feminin 1. Îmbinare mobilă a capetelor oaselor; loc unde se îmbină aceste capete ( vezi articulație); parte a corpului unde se află o articulație. Alisandru era subțire, voinic, cu mîinile mari și roșii și încheieturile groase: oase zdravene. DUMITRIU, N. 94. Și-a încercat încheieturile. Era zdravăn, se putea mișca. C. PETRESCU, S. 155. Începu să tremure din toate încheieturile, căci răcoarea nopții o răzbise. SANDU-ALDEA, U. P. 185. Îl trage frumușel cu untură... pe la toate încheieturile. CREANGĂ, P. 76. • figurat Poate că verb reflexiv:eun brad sau paltin, cu încheieturile slăbite de bătrînețe, se legăna scîrțîind la suflarea aceluiași vînt. HOGAȘ, M. N. 162. 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect, ale unei construcții. Burlanele, lipite la încheieturi cu hîrtie, afumaseră tavanul. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 18. Strînse foișorul, desfăcîndu-l din toate încheieturile. ISPIRESCU, L. 369. Vîntul începu a geme rece și a scutura casa cea mică în toate încheieturile căpriorilor. EMINESCU, N. 10. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCHEIETURĂ: ÎNCHEIETÚRĂ, încheieturi, substantiv feminin 1. Îmbinare (mobilă) a capetelor oaselor; articulație. ♦ Parte a corpului situată în dreptul unei articulații. 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect, ale unei construcții etc. – Încheiat + sufix -ură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCHEIETURĂ: ÎNCHEIETÚRĂ, încheieturi, substantiv feminin 1. Îmbinare (mobilă) a capetelor oaselor; articulație. ♦ Parte a corpului situată în dreptul unei articulații. 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect, ale unei construcții etc. – Încheiat + sufix -ură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCHEIETURĂ: ÎNCHEIETÚRĂ incheieturai forme 1) Legătură mobilă între două oase și locul acestei legături; articulație. incheieturaa mâinii. • A-i slăbi cuiva incheieturaile a se ramoli. 2) Îmbinare a două elemente și locul unde se îmbină ele. /a încheia + sufix incheieturaură Forme diferite ale cuvantului incheietura: incheieturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încheietură: încheietură forme 1. rezultatul încheierii; 2. articulațiune, loc de încheiat: încheietura mânecei, încheietura oaselor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCHEIETURĂ: ÎNCHEIETURĂ substantiv (anatomie) articulație, (învechit și popular) nod, (învechit) armonie, (familial figurat) balamale (la plural). Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încheietură: încheietúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat încheietúrii; plural încheietúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încheietură: încheietúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat încheietúrii, plural încheietúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCHEIETURĂ: ÎNCHEIETÚRĂ substantiv verbal chingă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încheietură: încheietură substantiv verbal CHINGĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCHEIETURA' ÎNCHEIÁTÎNCHEIÉREÎNCHEIETOÁREÎNCHEIETÓRÎNCHEIETÚRĂînchélbÎNCHELBÁÎNCHELBĂRÁînchelméz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încheietură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încheietură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎNCHEIETÚRĂ încheieturăi forme 1 Legătură mobilă între două oase și locul acestei legături; articulație. încheieturăa mâinii. • A-i slăbi cuiva încheieturăile a se ramoli. /a încheia + sufix încheieturăură. |
GRAMATICA cuvântului încheietură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încheietură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încheietură poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încheietură? Vezi cuvântul încheietură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încheietură?[ în-che-ie-tu-ră ] Se pare că cuvântul încheietură are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încheietură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi în pâine sau a mânca o pâine?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul încheietură are forma: încheietúri
