|
încet [ în-cet ] VEZI SINONIME PENTRU încet PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incet în mai multe dicționareDefinițiile pentru incet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCET: ÎNCÉT1 adverb 1. (Pe lîngă verbe de mișcare, în opoziție cu repede) Fără grabă, domol, binișor, liniștit; lin, pe nesimțite. Împleticindu-se, se îndreptă încet spre casă, pășind mărunt și nesigur. BART, E. 318. Care cu poveri de muncă Vin încet și scîrțîind. COȘBUC, P. I 47. Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă. EMINESCU, O. I 95. • (Întărit prin repetare) Înhamă iepele, iese încet-încet la drum. CREANGĂ, P. 135. • Expresia: Încetul cu încetul sau încet-încet sau cu încetul = puțin cîte puțin, treptat, cu timpul. Încetul cu încetul mosafirii se risipiră. REBREANU, R. I 225. Și noapte s-a făcut iar cu încetul. ANGHEL, PR. 125. Luna... se-nalță, încet-încet. COȘBUC, P. I 48. Încet-încet nora s-a dat la brazdă. CREANGĂ, P. 7. 2. (Pe lîngă verbe ca «a vorbi», «a cînta», în opoziție cu tare, puternic) Cu glas coborît, scăzut, molcom, potolit. Spuse... încet, cu buzele arse: «Tata cîștigă». SAHIA, N. 106. Un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87. Ce poezii cîntă inima-ți încet? ALECSANDRI, P. I 127. 3. (În construcții eliptice, cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare! Încet! mă doare. ♦ Fără zgomot! Și încet, dorule-ncet. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 340. – Formă gramaticală: (în expresie) încetul. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru încet: încét (înceátă), adjectiv – 1. Lent, lin. – 2. (adverb) Fără grabă, domol, binișor. – 3. (adverb) Cu glas coborît, molcom. – Variante cet. Mr. înțet. latina quetus, în loc de quietus (Pușcariu 813; Densusianu, Hlr., 89; Candrea-Dens., 844; REW 6958; DAR; pentru fonetism, conform Meyer-Lübke, Ital., 16), conform albaneză kjet, italiana chetto ( vezi italiana cetto), prov. quet, limba franceza coi, spaniolă, portugheză quedo; pentru comp. cu în-, conform împrejur, înainte, etc. – derivat înceta, verb (a se opri, a face o pauză, a domoli; a fi eliberat din funcție; a termina; a dispărea; a scădea, a se micșora), derivat intern, sau din latina quetãre (Pușcariu 814; Candrea-Dens., 845; DAR); neîncetat, adverb (fără întrerupere, în mod continuu); încetini, verb (a slăbi, a opri, a face mai lent); încetineală, substantiv feminin (lipsă de iuțeală); încetinitor, substantiv neutru (care micșorează viteza); încetinel (variantă încetișor), adverb (agale; ușurel). Forme diferite ale cuvantului incet: înceátă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCET: ÎNCÉT2, -EÁTĂ, înceți, -te, adjectiv 1. Liniștit, lin, domol. Hora e înceată. DELAVRANCEA, la TDRG. Pe undele încete își mișcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn. EMINESCU, O. I 63. ♦ (Despre persoane și manifestările lor) Care se mișcă sau gîndește cu greutate; greoi. Era cam încet la cap și n-ar fi știut răspunde, deși un răspuns este. DUMITRIU, P. forme 22. Într-o gîndire înceată și greoaie îmi analizez simțurile. BART, S. M. 17. 2. (Despre sunete, melodii etc.) Cu o slabă sonoritate, abia auzit. Înceată, melodia părea mai mult un murmur abia înțeles al firii. MIHALE, O. 159. Numai frînturi de glasuri mai picurau ca din necunoscut, încete, rare. SADOVEANU, O. I 354. Miros, lumină și un cîntec nesfîrșit, încet, dulce... îmbătau grădina. EMINESCU, N. 8. Forme diferite ale cuvantului incet: -eÁtĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCET: ÎNCET adjectiv, adverb 1. adjectiv domol, lent, lin, liniștit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (popular) molcomit. (Mers incet; mișcări incet.) 2. adverb agale, alene, binișor, domol, incetinel, încetișor, lin, liniștit, ușurel, (popular și fam.) iavaș, (popular) cătinel, rara, (regional) mereu, (prin Transilvania) cîtingan. (Merge incet.) 3. adjectiv greoi, lent, moale, molatic, molîu, (învechit) târziu, zăbavnic. (Om incet în mișcări.) 4. adverb (muzică) adagio, lento, rar. 5. adjectiv coborît, domol, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborît, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glasul incet.) 6. adverb (muzică) piano. 7. adverb greu, lent. (Noaptea trecea incet.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCET: ÎNCÉT, ÎNCEÁTĂ, înceți, -te, adjectiv, adverb 1. Adj. Fără viteză; liniștit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. 3. adverb Fără grabă, domol, binișor, alene; lin, pe nesimțite. • Expresia: (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot! 4. adverb Cu glas coborât; molcom, potolit. – latina qu(i)etus. Forme diferite ale cuvantului incet: ÎnceÁtĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCET: ÎNCÉT, ÎNCEÁTĂ, înceți, -te, adjectiv, adverb 1. Adj. Fără viteză; liniștit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. 3. adverb Fără grabă, domol, binișor, alene; lin, pe nesimțite. • Expresia: (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot! 4. adverb Cu glas coborât; molcom, potolit. – latina qu(i)etus. Forme diferite ale cuvantului incet: ÎnceÁtĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru încet: încét, -ceátă adjectiv, plural ețĭ, ete (latina in, în și quetus îld. quietus, liniștit, participiu despre quiéscere, a liniști; italiana cheto, pv. quet, limba franceza coi, spaniolă pg. quedo. vezi achit, cvit, fit). Liniștit, lent: lucrare înceată. Domol, moleșit, bleg: om încet. adverb Nu răpede: a merge, a dicta încet. Nu tare, cu voce joasă: a vorbi încet. Cu atențiune, cu mișcări lente: cu lucrurile supțirĭ trebuĭe să umbli încet. Încet-încet (˘ ˉ ˘ ˘) saŭ încetu cu încetu, pe nesimțite, lent: încetu cu încetu se face oțetu (Prov.). – În Transilvania și cet. vezi cu. Forme diferite ale cuvantului incet: -ceátă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCET: ÎNCÉT1 adverb 1) Fără grabă; pe îndelete; alene; agale; lin; domol. Noaptea trece incet. • incetul cu incetul (sau incet-incet, cu incetul) puțin câte puțin. 2) Fără zgomot; aproape neauzit. Vântul bate incet. 3) (cu valoare de interjecție) Atent! Cu băgare de seamă! /<lat. qu[i]etus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încet: încet a. și adverb 1. domol: cu glas blând, duios, încet EM.; 2. nu curând; încet-încet, cu timpul; 3. binișor: umblă încet [latina in limbaj vulgar sau argou / jargou QUETUS = clasic QUIETUS]. ║ n. lipsă de repeziciune: încetul cu încetul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încet: încét adjectiv masculin, plural încéți; forme singular înceátă, plural încéte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Încet: Încet ≠ grăbit, grabnic, iute, rapid, repede, tare, pripit Definiție sursă: Dicționar de antonime |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încet: încét1 adjectiv masculin, plural încéți; forme înceátă, plural încéte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCET' incesíbilincesibilitáteincéstincestuósÎNCÉTîncét-încétÎNCETÁÎNCETÁREîncețát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încet Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încet dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mers încet; mișcări încet. Merge încet. Om încet în mișcări. Vorbea cu glasul încet. Noaptea trecea încet. Noaptea trece încet. • încetul cu încetul sau încet-încet, cu încetul puțin câte puțin. Vântul bate încet. Vorbea cu glas încet. Noaptea trecea încet. |
GRAMATICA cuvântului încet? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încet. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încet poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE încet? Vezi cuvântul încet desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încet?[ în-cet ] Se pare că cuvântul încet are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL încet Inţelegi mai uşor cuvântul încet dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Încetul cu încetul sau încet-încet sau cu încetul = puțin cîte puțin, treptat, cu timpul Încetul cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul Încetul cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul Binișor: umblă încet latina in limbaj vulgar sau argou / jargou QUETUS = clasic QUIETUS |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încet |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala într-un glas?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|