eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție incercare


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
încercare [ în-cer-ca-re ]
VEZI SINONIME PENTRU încercare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului incercare în mai multe dicționare

Definițiile pentru incercare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCERCARE:
ÎNCERCÁRE, încercări, substantiv feminin Acțiunea de a încerca și rezultatul ei.

1. Tentativă; străduință, silință, efort. Copilul rămîne pe gînduri... e prima lui încercare de a înțelege. DEMETRESCU, O. 102.

2. Verificare, probă; determinarea experimentală a proprietăților unui material sau a unui sistem tehnic, sub acțiunea unor forțe. Am luat-o pe o cărare chinuită spre tîrlă,

– colea, la arătare, dar destul de departe, la încercare. GALACTION, O. I 63.
       • Piatră de încercare vezi piatră.
       • Locuţiune adverbiala De încercare = în scopul de a constata dacă cineva sau ceva e bun sau nu. Lucrezi trei, patru luni fără salar, de încercare. C. PETRESCU, C. vezi 133.
       • Expresia: A pune la încercare = a căuta să verifice sentimentele, caracterul, capacitatea cuiva.

3. Lucrare (literară) de debut. Problema originii vieții și a lumii în general l-a condus la o încercare poetică măreață, la poema Pămîntul. IONESCU-RION, C. 128. Am citit... un articol atît de binevoitor pentru modestele mele încercări literare. CARAGIALE, O. III 25.

4. Necaz, suferință, primejdie, dificultate pe care o îndură cineva. Mi-e cu neputință să notez toate încercările prin care am trecut. CAMIL PETRESCU, U. N. 154. Nu, tată... Încercările cele mari pentru cei mari se fac. VISSARION, B. 73. Vechiul meu amic a trecut prin grele încercări. ALECSANDRI, S. 35.

5. (Învechit) Experiență, practică; cunoaștere, cunoștință. Și-n cîteva zile a deprins meșteșugul de infirmier, ca un om priceput, cu multă încercare. MIRONESCU, S. A. 124. Frumos răspuns! Ascultă: pe cît mie îmi pare, De lume, de năravuri ai slabă încercare. ALEXANDRESCU, P. 91.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

ÎNCERCARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCERCARE:
ÎNCERCARE s.

1. probare, probă, verificare, (popular) cercare, (învechit) verificație, verificăciune. (incercare unui motor.)

2. experimentare, probare. (incercare unei noi tehnologii.)

3. experiență, experiment, probă, (popular) cercare. (Mai mulie incercare de laborator.)

4. tentativă. (O incercare de record.)

5. (SPORT; la rugbi) eseu. (A marcat o incercare.)

6. efort, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință. (Toate incercare lui au fost zadarnice.)

7. greu, greutate, impas, necaz, vicisitudine. (A trecut cu bine incercare.)

8. greutate, necaz, nevoie, suferință, vicisitudine, (învechit) ispită. (A trecut prin multe incercare.)

9. chin, durere, patimă, păs, pătimire, suferință, (învechit și popular) muncă, (popular) aht, cercare, năpastă, (învechit și regional) pătimită, scîrbă, (învechit) răbdare, straste, suferire, (figurat) povară. (Cîte incercarei n-a avut de îndurat!)

10. (figurat) cumpănă. (La grea incercare s-a aflat.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNCERCARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCERCARE:
ÎNCERCÁRE, încercări, substantiv feminin

1. Acțiunea de a încerca și rezultatul ei; verificare, probă.

2. Tentativă; străduință, silință.

3. (La jocul de rugbi) Așezare a mingii cu mâna în terenul de țintă al echipei adverse; punctele obținute în urma acestei acțiuni; eseu.

4. Lucrare (literară) de debut.
♦ (Rar) Eseu (literar sau științific).

5. Necaz, suferință, primejdie; dificultate pe care o îndură cineva.

6. (învechit) Experiență practică; cunoaștere.

– vezi încerca.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNCERCARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCERCARE:
ÎNCERCÁRE, încercări, substantiv feminin

1. Acțiunea de a încerca și rezultatul ei; verificare, probă.

2. Tentativă; străduință, silință.

3. (La jocul de rugbi) Așezare a mingii cu mâna în terenul de țintă al echipei adverse; punctele obținute în urma acestei acțiuni; eseu.

4. Lucrare (literară) de debut.
♦ (Rar) Eseu (literar sau științific).

5. Necaz, suferință, primejdie; dificultate pe care o îndură cineva.

6. (învechit) Experiență practică; cunoaștere.

– vezi încerca.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNCERCARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCERCARE:
ÎNCERCÁRE incercareări forme

1) vezi A ÎNCERCA.
       • A pune la incercare a verifica starea fizică și/sau morală a cuiva.

2) Acțiune întreprinsă pentru realizarea unui lucru (fără a avea garanția reușitei). A trecut cu bine incercarearea.

3) Lucrare (literară sau științifică) de debut.

4) Necaz suportat de cineva. La grea incercare s-a aflat. [G.-D. încercării] /v. a încerca
Forme diferite ale cuvantului incercare: incercareări
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

încercare
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru încercare:
încercáre și (vechĭ) cercáre forme, plural ărĭ. Facerea uneĭ probe: încercarea uneĭ mașinĭ. Lucrare de începător: încercărĭ poetice. figurat Nenorocire care e presupusă că e dată oamenilor de Dumnezeu ca să-ĭ vadă ce pot răbda fără să murmure. Nenorocire în general: am trecut pin grele încercărĭ, Peatră de încercare. vezi peatră.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

încercare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încercare:
încercare forme

1. facerea unei probe: încercarea unei mașini;

2. prima producțiune literară sau artistică;

3. titlul unor opere: încercare despre inteligența umană;

4. figurat ispită, nenorocire ce reclamă statornicie: e o încercare dumnezeească.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

încercare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încercare:
încercáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încercắrii; plural încercắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

încercare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încercare:
încercáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încercării; plural încercări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'INCERCARE'
încércÎNCERCÁÎNCERCĂNÁÎNCERCĂNÁTÎNCERCÁREÎNCERCÁTîncercáteÎNCERCUÍÎNCERCUÍRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încercare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încercare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
încercare unui motor.
încercare unei noi tehnologii.
Mai mulie încercare de laborator.
O încercare de record.
A marcat o încercare.
Toate încercare lui au fost zadarnice.
A trecut cu bine încercare.
A trecut prin multe încercare.
Cîte încercarei n-a avut de îndurat! 10.
La grea încercare s-a aflat.
Toate încercare lui au fost zadarnice.
A trecut cu bine încercare.
A trecut prin multe încercare.
ÎNCERCÁRE încercareări forme 1 vezi A ÎNCERCA.
       • A pune la încercare a verifica starea fizică și/sau morală a cuiva.
A trecut cu bine încercarearea.
La grea încercare s-a aflat.

GRAMATICA cuvântului încercare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încercare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încercare poate fi: substantiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul încercare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul încercare are forma: încercắri
VEZI PLURALUL pentru încercare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE încercare?
Vezi cuvântul încercare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încercare?
[ în-cer-ca-re ]
Se pare că cuvântul încercare are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL încercare
Inţelegi mai uşor cuvântul încercare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala De încercare = în scopul de a constata dacă cineva sau ceva e bun sau nu
A pune la încercare = a căuta să verifice sentimentele, caracterul, capacitatea cuiva

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încercare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A da la mână?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată
în timpul drumului; prin extensie între timp
a pune la dispoziția cuiva, a înmâna cuiva ceva
de pomană, fără bani
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app