eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție incepe


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
începe [ în-ce-pe ]
VEZI SINONIME PENTRU începe PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului incepe în mai multe dicționare

Definițiile pentru incepe din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a începe
Verbul: a începe (forma la infinitiv)
A începe conjugat la timpul prezent:
  • eu încep
  • tu începi
  • el ea începe
  • noi începem
  • voi începeți
  • ei ele încep
VEZI VERBUL a începe CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCEPE:
ÎNCÉPE, încép, verb

III.

1. intranzitiv (Adesea precedă subiectul; despre o stare sau un fenomen) A se arăta, a se ivi, a apărea (cu primele semne). Începu o ploaie... de părea că toarnă cu găleata. ISPIRESCU, L. 28.
♦ (Despre o lucrare, o acțiune) A se porni, a se deschide. Ziceți să cînte muzica... să-nceapă balul. ALECSANDRI, T. I 225.

2. tranzitiv (Urmat de verbe la conjunctiv sau la infinitiv) A face primii pași într-o lucrare sau într-o acțiune. Unii începură să-și puie pe foc gardurile. REBREANU, R. I 233. Căpitanul începu să cotrobăiască într-un dulap de cărți. BART, E. 270. Bătrîna începu a plînge, punîndu-și mîinele în părul neorînduit. DUNĂREANU, CH. 204. A-nceput să bîntuie o foamete cumplită. CARAGIALE, O. III 195.
       • (Complementul indică acțiunea care pornește sau e pe punctul de a porni) Tu să fi-nceput iubitul, Că-i făceam eu isprăvitul. COȘBUC, P. I 52.
       • intranzitiv unipersonal Într-o noapte începu să ningă. BART, E. 308.
       • reflexiv (Numai la persoană 3, cînd subiectul nu reprezintă o ființă) Petrecerile se începură. VISSARION, B. 80. Scena se începe prin cuvinte nepăsătoare. GHEREA, ST. Hristos I 338.
♦ absolut (Subînțelegîndu-se conjunctivul sau infinitivul verbului «a vorbi») A se porni să vorbească, a rosti primele cuvinte din ceea ce verb reflexiv:ea să spună. Nu caut vorbe pe ales, Nici știu cum aș începe. EMINESCU, O. I 173. Dați-mi toată atențiunea, că încep! ALECSANDRI, T. I 274. Deșertă plosca, își drese glasul și începu. NEGRUZZl, S. I 245.
       • (Cu un complement care indică ceea ce se spune, se cîntă) Mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cînt frumos și dulce. EMINESCU, O. I 94.
       • Expresia: A o începe bine = a obține succes de la început, a păși cu dreptul. Ce trebuie să fac ca s-o încep bine? GALAN, B. I 10.

3. tranzitiv A lua, a scoate, a tăia prima porțiune din ceva, pentru a o folosi, a o consuma. A început o pîine.
       • reflexiv pasiv De la vîrf să-ncepe Stogul. SEVASTOS, la TDRG.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

începe
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru începe:
încépe (încép, începút), verb –

1. A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune. –

2. A întreprinde, a se apuca de. –

3. (învechit) A concepe.

– Mr. nțep. latina incĭpĕre (Pușcariu 812; Candrea-Dens., 843; REW 4353; DAR; Rosetti, I, 168, conform gris. anceiver). Sensul 3 indică o confuzie între latina incipĕre cu concipĕre; Tiktin se gîndește că este vorba de un uz artificial, ceea ce nu este cert.

– derivat început, substantiv neutru (punct de plecare, moment inițial); începută, substantiv feminin (învechit, început; învechit, concepție); începătură, substantiv feminin (învechit, început, origine); ceptură, substantiv feminin (izvor al unui rîu), conform Iordan, BL, VI, 33; începenie (variantă începătorie, începătoare, cepelniță, cepătoare), substantiv feminin (început); începător, adjectiv (care începe); neînceput, adjectiv (neatins).
Forme diferite ale cuvantului incepe: încép încep
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

ÎNCEPE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCEPE:
ÎNCEPE verb

1. a deschide, a inaugura. (A incepe o nouă perioadă.)

2. a iniția. (A incepe o campanie.)

3. a debuta. (Acțiunea incepe bine.)

4. a se apuca, a (se) porni, a se pune. (A incepe să mănînce.)

5. a porni, (prin Transilvania) a arădui. (Au incepe să se certe.)

6. a se porni, (învechit și popular) a rupe. (incepe a cînta.)

7. a se porni, a prinde. (incepe să țipe, să fugă.)

8. a porni, (învechit și popular) a purcede. (A incepe dansul, nunta.)

9. a debuta, a se deschide. (Concertul a incepe cu...)

10. a apărea, a se isca, a se ivi, a se porni, a se produce, a se stîrni, (învechit și regional) a se scociorî, (figurat) a se naște. (A incepe din senin o furtună.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNCEPE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCEPE:
ÎNCÉPE, încép, verb

III.

1. tranzitiv A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune, dintr-o serie de lucrări sau de acțiuni.
♦ A lua, a scoate, a consuma prima porțiune din ceva. A început o pâine.

2. intranzitiv (Despre stări, fenomene) A se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne).
♦ intranzitiv și reflexiv A porni.

– latina incipere.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNCEPE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCEPE:
ÎNCÉPE, încép, verb

III.

1. tranzitiv A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune, dintr-o serie de lucrări sau de acțiuni.
♦ A lua, a scoate, a consuma prima porțiune din ceva. A început o pâine.

2. intranzitiv (Despre stări, fenomene) A se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne).
♦ intranzitiv și reflexiv A porni.

– latina incipere.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

începe
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru începe:
încépe (a incepe) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încép, persoana întâi plural: noi încépem, imperfect persoana a treia singular: el / ea începeá; participiu începút
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

începe
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru începe:
încépe verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încép, imperfect persoana a treia singular: el / ea începeá; participiu începút
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

începe
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru începe:
începe, încep vezi t. (er.) a dezvirgina.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

ÎNCEPE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCEPE:
ÎNCÉPE verb vezi concepe, procrea.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

începe
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru începe:
începe verb vezi CONCEPE. PROCREA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

Începe
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Începe:
Începe ≠ a (se) sfârși
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'INCEPE'
începătoáreÎNCEPĂTÓRîncepătoríeÎNCEPĂTÚRĂÎNCÉPEîncepénieÎNCÉPEREÎNCEPÚTîncepútă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Începe
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului începe dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A Începe o nouă perioadă.
A Începe o campanie.
Acțiunea Începe bine.
A Începe să mănînce.
Au Începe să se certe.
Începe a cînta.
Începe să țipe, să fugă.
A Începe dansul, nunta.
Concertul a Începe cu.
A Începe din senin o furtună.
Acțiunea Începe bine.
A Începe să mănânce.
Au Începe să se certe.
Începe a cânta.
Începe să țipe, să fugă.
A Începe dansul, nunta.
A Începe din senin o furtună.
încépe a Începe verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încép, persoana întâi plural: noi încépem, imperfect persoana a treia singular: el / ea începeá; participiu începút.

GRAMATICA cuvântului Începe?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului începe.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Începe poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Începe sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE începe?
Vezi cuvântul începe desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul începe?
[ în-ce-pe ]
Se pare că cuvântul începe are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Începe
Inţelegi mai uşor cuvântul începe dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A o începe bine = a obține succes de la început, a păși cu dreptul

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Începe

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Unii și alții?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a pretinde un preț exagerat
bucată de lavă aruncată în aer din crater și rotunjită prin învârtirea în atmosferă
mulți
indiferent în ce direcție, oriunde
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app