 | as |
|
| începătură [ în-ce-pă-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU începătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incepatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru incepatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCEPĂTURĂ: ÎNCEPĂTÚRĂ, începăturii substantiv feminin (Învechit și popular) Început, origine. Bună începătură, pentru a se descotorosi de vechii neguțători ai Levantului. C. PETRESCU, A. R. 190. Se făcu numai o începătură de verb reflexiv:ajbă. BĂLCESCU, O. II 44. Rădăcina și începătura tuturor răutăților. TEODORESCU, P. P. 391. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru începătură: începătură forme început; figurat origină: începătură și pricină a tuturor nenorocirilor BĂLC. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCEPĂTURĂ: ÎNCEPĂTÚRĂ, începături, substantiv feminin (învechit) Început, origine. – Începe + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCEPĂTURĂ: ÎNCEPĂTÚRĂ, începături, substantiv feminin (învechit) Început, origine. – Începe + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru începătură: începătúră forme, plural ĭ. Rar. Început. Origine. – Vechĭ și cepătură. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru începătură: începătúră (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat începătúrii; plural începătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru începătură: începătură substantiv verbal ÎNCEPUT. OBÎRȘIE. ORIGINE. PROVENIENȚĂ. SURSĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru începătură: începătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat începătúrii; plural începătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCEPATURA' ÎNCENUȘÍREîncepătoáreÎNCEPĂTÓRîncepătoríeÎNCEPĂTÚRĂÎNCÉPEîncepénieÎNCÉPEREÎNCEPÚT |
GRAMATICA cuvântului începătură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului începătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul începătură poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE începătură? Vezi cuvântul începătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul începătură?[ în-ce-pă-tu-ră ] Se pare că cuvântul începătură are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL începătură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Asta pune capac la toate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul începătură are forma: începătúri
