|
încărcătură [ în-căr-că-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU încărcătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incarcatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru incarcatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCĂRCĂTURĂ: ÎNCĂRCĂTÚRĂ, încărcături, substantiv feminin 1. Faptul de a încărca; încărcare. Ici-colo, la cîte un șlep, hamalii isprăviseră încărcătura. DUNĂREANU, CH. 70. 2. (Concretizat) Cantitate de materiale, sarcină, povară, greutate etc. care este sau urmează să fie așezată într-un vehicul etc. (pentru a fi transportată). Trase la chei, vapoarele urlă disperate, gemînd sub greutatea încărcăturilor. SAHIA, N. 39. Toți negustorii... se și-ntoarseră... fiecare... cu încărcătura lui. CARAGIALE, O. III 39. ♦ Cantitate de material explozibil cu care se încarcă o armă de foc; proiectilul introdus în armă. Am eu o rablă de pușcă... și tot aș bate eu în dihanie c-o încărcătură. SADOVEANU, O. VII 187. Ochi cu scumpătate drept în pieptul lighioanei și-i trimise o încărcătură de lup. GALACTION, O. I 270. ♦ Cantitate de exploziv introdusă într-o gaură de mină. ♦ Totalitatea materiilor prime și auxiliare introduse într-un vas, recipient, cuptor etc. în vederea desfășurării unui proces tehnic. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCĂRCĂTURĂ: ÎNCĂRCĂTÚRĂ, încărcături, substantiv feminin 1. Încărcare. 2. (concretizat) Ceea ce transportă sau poate transporta un vehicul, un vapor sau o ființă. ♦ Cantitate de explozibil cu care se încarcă o armă de foc; proiectilul introdus în armă. ♦ Explozibil introdus într-o gaură de mină. ♦ Materii prime și auxiliare introduse într-un vas, într-un recipient sau într-un cuptor în vederea desfășurării unui proces de fabricație. 3. Capacitate de încărcare a unei nave. – Încărca + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCĂRCĂTURĂ: ÎNCĂRCĂTÚRĂ, încărcături, substantiv feminin 1. Încărcare. 2. (concretizat) Ceea ce transportă sau poate transporta un vehicul, un vapor sau o ființă. ♦ Cantitate de explozibil cu care se încarcă o armă de foc; proiectilul introdus în armă. ♦ Explozibil introdus într-o gaură de mină. ♦ Materii prime și auxiliare introduse într-un vas, într-un recipient sau într-un cuptor în vederea desfășurării unui proces de fabricație. 3. Capacitate de încărcare. – Încărca + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCĂRCĂTURĂ: ÎNCĂRCĂTURĂ s. 1. (învechit) podvadă. (incarcatura dintr-un vehicul.) 2. greu, greutate, povară, sarcină, (livresc) pondere, (popular) tărhat, (învechit și regional) pond, tar, tovar, (Moldova) tăbîrcă, (învechit) greață, greime. (Purta toată incarcatura în spate.) 3. tonaj. (Ce incarcatura are acest autocamion?) 4. umplutură. (incarcatura a unui cartuș.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCĂRCĂTURĂ: ÎNCĂRCĂTÚRĂ incarcaturai forme 1) Ceea ce se încarcă într-un vehicul (pentru a fi transportat). 2) Substanță explozivă introdusă într-o armă de foc sau într-o gaură de mină. incarcaturaa unui cartuș. 3) Capacitate de încărcare. /a încărca + sufix incarcaturaătură Forme diferite ale cuvantului incarcatura: incarcaturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru încărcătură: încărcătúră forme, plural ĭ. Materia cu care încarcĭ, care e încărcată: încărcătura uneĭ corăbiĭ, uneĭ puștĭ. vezi lăduncă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încărcătură: încărcătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat încărcătúrii; plural încărcătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încărcătură: încărcătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat încărcătúrii; plural încărcătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încărcătură: încărcătură forme cât se încarcă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCARCATURA' ÎNCĂRCÁTÎNCĂRCÁTĂÎNCĂRCĂȚÉLÎNCĂRCĂTÓRÎNCĂRCĂTÚRĂîncârceiáÎNCARCERÁÎNCARCERÁREINCARCERÁȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încărcătură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încărcătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii încărcătură dintr-un vehicul. Purta toată încărcătură în spate. Ce încărcătură are acest autocamion? 4. încărcătură a unui cartuș. ÎNCĂRCĂTÚRĂ încărcăturăi forme 1 Ceea ce se încarcă într-un vehicul pentru a fi transportat. încărcăturăa unui cartuș. /a încărca + sufix încărcăturăătură. încărcătură dintr-un vehicul. încărcătură introdusă într-o gaură de mină. |
GRAMATICA cuvântului încărcătură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încărcătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încărcătură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încărcătură? Vezi cuvântul încărcătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încărcătură?[ în-căr-că-tu-ră ] Se pare că cuvântul încărcătură are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încărcătură |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bloc de desen?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|