 | as |
|
| încărca [ în-căr-ca ] VEZI SINONIME PENTRU încărca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incarca în mai multe dicționareDefinițiile pentru incarca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încărca (forma la infinitiv) A încărca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCĂRCA: ÎNCĂRCÁ, încárc, verb I. tranzitiv 1. (Cu privire la un vehicul sau la un recipient) A umple (total sau parțial) cu ceva. Carul lui Traian Lupul, mare și greu, încărcat cu cartofi. DUMITRIU, N. 202. Cum se gătiră corăbiile, le încărcară cu marfă. ISPIRESCU, L. 24. Multe care a încărcat Și la moara din vale a plecat. ANT. literar popular I 622. ♦ (Complementul indică povara care se transportă) A pune, a îngrămădi într-un vehicul sau a așeza pe spinarea unei persoane sau a unui animal (pentru a fi transportat). Mă Juro, ajută-mă să încarc sacii ăștia. DUMITRIU, N. 201. Negustorul a venit cu sania-i largă, cu doi căluți roibi, și a încărcat marfa. SADOVEANU, B. 101. Mă duc în pădure să-ncarc lemnele. ALECSANDRI, T. 1588. • (Complementul indică persoana sau animalul care transportă povara) I-a ajutat norocul Să-și încarce dobitocul. PANN, P. vezi I 90. ♦ (Rar, glumeț) A lovi (cu...). Ia, cară-te din ăst loc, c-apoi încarc făcălețul în spinarea ta. PANN, P. vezi I 22. ♦ (Cu privire la o gură de foc) A umple cu proiectil și cu material explozibil. Cum trecu în casă, aprinse gazornița și puse pe flăcău să încarce iarăși pușca. SADOVEANU, B. 104. Mă duc sâ-mi încarc pistoalele. ALECSANDRI, T. I 65. ♦ A așeza o sarcină pe un obiect. 2. A acoperi, a umple; a împodobi. Un sat răsare... cu li vezi încărcate de roadă. SADOVEANU, O. VI 232. Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă. EMINESCU, O. I 74. • reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») figurat Ochii, blajini la liniște, – la mînie se încurcau de fulgere. SADOVEANU, O. I 12. 3. figurat A exagera, a umfla, a spori, a mări (cu scopul de a înșela). Am descoperit că Lina încarcă socotelile. CAMIL PETRESCU, T. II 73. ♦ (Cu privire la persoane) A înșela la socoteala unei datorii, punînd mai mult decît trebuie. Și zici că te-am încărcat cu zece zile de prașilă, măi Ioane, așa? CARAGIALE, O. II 43. 4. figurat (În unele construcții fixe) A-și încărca stomacul = a mînca prea mult. A-și încărca sufletul = a-și împovăra conștiința (cu un păcat). Oameni sîntem, de ce să-mi încarc sufletul? PREDA, Î. 81. Își încarcă sufletul, peste cele nouăzeci de omoruri cu încă nouă. GALACTION, O. I 252. Ponosul păcatelor cu care domnia-ta îți încarci de bunăvoie sufletul. ODOBESCU, S. III 45. A fi încărcat de ani = a fi în vîrstă, bătrîn. Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. BOLINTINEANU, O. 36. 5. A acumula energie în acumulatoare electrice (prin legarea lor la o rețea de curent continuu). ♦ A acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCĂRCA: ÎNCĂRCÁ, încárc, verb I. 1. tranzitiv A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. tranzitiv figurat A exagera cu scopul de a înșela. ♦ specializare A socoti (la o cumpărătură, la o consumație) mai mult decât trebuie (cu scopul de a înșela). 4. tranzitiv (În expresie) A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult. A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința. A fi încărcat de ani = a fi în vârstă. 5. tranzitiv A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. ♦ (informatică) A încărca sistemul = a pune calculatorul în stare funcțională prin indicarea parametrilor de lucru. – latina *incarricare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru încărca: încărcá (încárc, încărcát), verb – 1. A umple cu ceva. – 2. A împovăra, a copleși. – 3. A bate, a ciomăgi. – 4. (învechit) A însărcina. – Mr. (î)ncarcu, megl. (a)ncarc, istr. (ăn)cargescu. latina carrĭcāre, conform carcati în Glosele de la Reichenau (Pușcariu 810; Candrea-Dens., 257; REW 1719; DAR), conform albaneză ngarkoń (Philippide, II, 644), italiana (in)carricare, prov., spaniolă (en)cargar, limba franceza charger ( vezi limba franceza enchargier), cat., portugheză encarregar. – derivat încărcat, adjectiv (umplut; plin cu ceva; forme rar, gravidă), pentru al cărui ultim uz, conform grea, spaniolă cargada; încărcător, substantiv neutru (dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartușe în magazia unei arme de foc); încărcător, substantiv masculin (persoană care încarcă un recipient, servitor care încarcă o piesă de artilerie); încărcătură, substantiv feminin (încărcare; ceea ce transportă un vehicul sau o persoană); încărcătoare, substantiv feminin (rampă de încărcare). conform descărca. Forme diferite ale cuvantului incarca: încárc înc Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCĂRCA: ÎNCĂRCÁ, încárc, verb I. 1. tranzitiv A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. tranzitiv figurat A exagera cu scopul de a înșela. ♦ specializare A adăuga prin înșelătorie un plus la socoteală. 4. tranzitiv (În expresie) A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult. A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința. A fi încărcat de ani = a fi în vârstă. 5. tranzitiv A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. – latina *incarricare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCĂRCA: ÎNCĂRCA verb 1. a umple, (Transilvania) a tecărui. (incarca carul cu fîn.) 2. a (se) acoperi, a (se) umple, (prin nordul Moldova) a (se) puiezi. (Grădina s-a incarca de flori.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încărca: încărcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încárc, persoana a treia singular: el / ea și plural încárcă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încărca: încărcá (a incarca) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încárc, 3 încárcă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCĂRCA: ÎNCĂRCÁ verb vezi exagera. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încărca: încărca verb vezi EXAGERA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCARCA' ÎNCĂPUTÁîncăputézÎNCARBONIZÁREîncărbunézÎNCĂRCÁîncărcămî́ntÎNCĂRCÁREÎNCĂRCÁTÎNCĂRCÁTĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încărca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încărca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii încărca carul cu fîn. Grădina s-a încărca de flori. încărca carul cu fân. încărcá a încărca verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încárc, 3 încárcă. |
GRAMATICA cuvântului încărca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încărca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încărca poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încărca? Vezi cuvântul încărca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încărca?[ în-căr-ca ] Se pare că cuvântul încărca are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL încărca Inţelegi mai uşor cuvântul încărca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeFigurat În unele construcții fixe A-și încărca stomacul = a mînca prea mult A-și încărca sufletul = a-și împovăra conștiința cu un păcat A fi încărcat de ani = a fi în vîrstă, bătrîn = a mânca prea mult = a-și împovăra conștiința A fi încărcat de ani = a fi în vârstă ♦ informatică A încărca sistemul = a pune calculatorul în stare funcțională prin indicarea parametrilor de lucru = a mânca prea mult = a-și împovăra conștiința A fi încărcat de ani = a fi în vârstă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încărca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ți-e mai mare mila?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul încărca se conjugă: ei ele încárcă
