|
înavuţi [ î-na-vu-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU înavuţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inavuti în mai multe dicționareDefinițiile pentru inavuti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:Verbul: a înavuți (forma la infinitiv) A înavuți conjugat la timpul prezent:
|
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNAVUȚI: ÎNAVUȚÍ, înavuțesc, verb IV. reflexiv A se îmbogăți. Să ne dai tu nouă socoteală acum din ce te-ai înavuțit. vezi limba română noiembrie 1953, 117. De ce s-a lăsat omul de un meșteșug și s-a apucat de altul, cînd nici cu întîiul nu murea de foame și cînd nici cu al doilea nu putea să se înavuțească? PAS, Z. I 159. • tranzitiv figurat A înavuțit istoria noastră cu un tezaur de documente. MACEDONSKI, O. IV 26. Versurile și... proza cu care a înavuțit tînăra noastră literatură. CARAGIALE, O. III 14. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNAVUȚI: ÎNAVUȚI verb 1. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăți, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a inavuti prin mijloace necinstite.) 2. a se îmbogăți, a se închiaburi, (popular) a se chiaburi. (Un țăran care s-a inavuti.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înavuți: înavuțí verb (silabe mf. în-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înavuțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea înavuțeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural înavuțeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înavuți: !înavuțí (a inavuti) (î-na-/în-a-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înavuțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea înavuțeá; conjunctiv prezent 3 să înavuțeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNAVUȚI: ÎNAVUȚÍ, înavuțesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A (se) îmbogăți (1). – În + avut (după îmbogăți). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNAVUȚI: ÎNAVUȚÍ, înavuțesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A (se) îmbogăți (1). – În + avut (după îmbogăți). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
CUVINTE APROPIATE DE 'INAVUTI' inautenticitáteînăvădéscInavuabilînavuțéscÎNAVUȚÍÎNAVUȚÍREÎNAVUȚÍTînavuțitórINBREEDING |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNAVUȚI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înavuţi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a ÎnavuȚi prin mijloace necinstite. Un țăran care s-a ÎnavuȚi. !înavuțí a ÎnavuȚi î-na-/în-a- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înavuțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea înavuțeá; conjunctiv prezent 3 să înavuțeáscă. Un țăran care s-a ÎnavuȚi. |
GRAMATICA cuvântului ÎNAVUȚI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înavuţi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNAVUȚI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE înavuţi? Vezi cuvântul înavuţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înavuţi?[ î-na-vu-ţi ] Se pare că cuvântul înavuţi are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNAVUȚI |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i fi cuiva de sau spre învățătură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|