 | as |
|
| înălţătură [ î-năl-ţă-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU înălţătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inaltatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru inaltatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNĂLȚĂTURĂ: ÎNĂLȚĂTÚRĂ substantiv feminin (Rar) Ridicătură (de pămînt), înălțime. În marginea pădurii... pe o înălțătură, stau trei rînduri de șanțuri vechi. ODOBESCU, S. II 224. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNĂLȚĂTURĂ: ÎNĂLȚĂTÚRĂ, înălțaturi, substantiv feminin (Rar) Ridicătură (de pământ); înălțime. – Înălța + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNĂLȚĂTURĂ: ÎNĂLȚĂTÚRĂ substantiv feminin (Rar) Ridicătură (de pământ); înălțime. – Înălța + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru înălțătură: înălțătúră forme, plural ĭ. Loc înălțat, rîdicătură. vezi estradă, prispă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înălțătură: înălțătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat înălțătúrii; plural înălțătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înălțătură: înălțătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat înălțătúrii; plural înălțătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înălțătură: înălțătură substantiv verbal DÎMB. ÎNĂLȚIME. RIDICĂTURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INALTATURA' ÎNĂLȚÁREÎnălțáreaÎNĂLȚÁTÎNĂLȚĂTÓRÎNĂLȚĂTÚRĂINALTERÁBILinalterabilitáteÎNĂLTICÉLînălțíe |
GRAMATICA cuvântului înălțătură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înălțătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înălțătură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înălţătură? Vezi cuvântul înălţătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înălţătură?[ î-năl-ţă-tu-ră ] Se pare că cuvântul înălţătură are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înălțătură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se băga în datorii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul înălțătură are forma: înălțătúri
