 | as |
|
| înălţător [ î-năl-ţă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU înălţător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inaltator în mai multe dicționareDefinițiile pentru inaltator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNĂLȚĂTÓR: ÎNĂLȚĂTÓR, -OÁRE, înălțători, -oare, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care înalță; figurat care ridică din punct de vedere spiritual. 2. substantiv neutru Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști, la mitraliere și la tunuri, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta. – Înălța + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului inaltator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNĂLȚĂTÓR: ÎNĂLȚĂTÓR, -OÁRE, înălțători, -oare, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care înalță; figurat care ridică din punct de vedere spiritual. 2. substantiv neutru Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști, la mitraliere și la tunuri, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta. – Înălța + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului inaltator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNĂLȚĂTÓR: ÎNĂLȚĂTÓR1 inaltatoroáre (inaltatoróri, inaltatoroáre) 1) Care înalță. 2) figurat Care creează omului o stare morală sau psihică superioară; care înnobilează sufletul. Poezie inaltatoroare. Scopuri inaltatoroare. /a înălța + sufix inaltatorător Forme diferite ale cuvantului inaltator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru înălțător: înălțătór, -oáre adjectiv figurat Sublim, impunător: spectacul înălțător. substantiv neutru, plural oare. Aparat adaptat la țeava puștiĭ (la mijloc, nu la vîrf) care servește la ochit la distanțe marĭ ( vezi cătare). Forme diferite ale cuvantului inaltator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNĂLȚĂTÓR: ÎNĂLȚĂTÓR1, înălțătoare, substantiv neutru Dispozitiv la puști, la mitraliere și la piesele de artilerie, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNĂLȚĂTÓR: ÎNĂLȚĂTÓR2, -OÁRE, înălțători, -oare, adjectiv Care înalță; figurat care ridică la o stare morală sau psihică superioară. Versuri înălțătoare. Forme diferite ale cuvantului inaltator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNĂLȚĂTÓR: ÎNĂLȚĂTÓR2 inaltatoroáre n. (la armele de foc) Dispozitiv folosit la vizarea obiectivului ochit. inaltator de tun. /a înălța + sufix inaltatorător Forme diferite ale cuvantului inaltator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înălțător: înălțătór adjectiv masculin, plural înălțătóri; forme singular și plural înălțătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înălțător: înălțătór1 adjectiv masculin, plural înălțătóri; forme singular și plural înălțătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înălțător: înălțătór substantiv neutru, plural înălțătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înălțător: înălțătór2 substantiv neutru, plural înălțătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înălțător: înălțător a. care înalță. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Înălțător: Înălțător ≠ înjositor Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INALTATOR' ÎNĂLȚÁÎNĂLȚÁREÎnălțáreaÎNĂLȚÁTÎNĂLȚĂTÓRÎNĂLȚĂTÚRĂINALTERÁBILinalterabilitáteÎNĂLTICÉL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Înălțător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înălțător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎNĂLȚĂTÓR1 Înălțătoroáre Înălțătoróri, Înălțătoroáre 1 Care înalță. Poezie Înălțătoroare. Scopuri Înălțătoroare. /a înălța + sufix Înălțătorător. ÎNĂLȚĂTÓR2 Înălțătoroáre n. Înălțător de tun. /a înălța + sufix Înălțătorător. |
GRAMATICA cuvântului Înălțător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înălțător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Înălțător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înălţător? Vezi cuvântul înălţător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înălţător?[ î-năl-ţă-tor ] Se pare că cuvântul înălţător are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i tăia sau a-i închide cuiva cărarea sau cărările?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul înălțător are forma: înălțătoáre
