 | as |
|
| înaintare [ î-na-in-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU înaintare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inaintare în mai multe dicționareDefinițiile pentru inaintare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNAINTARE: ÎNAINTÁRE, înaintări, substantiv feminin Acțiunea de a înainta și rezultatul ei. 1. Mișcare înainte. Rînduind oastea și tot alaiul, dădu poruncă de înaintare spre Iași. SADOVEANU, O. VII 154. ♦ (Sport, concretizat) Totalitatea înaintașilor1 (2). Înaintarea unei echipe de fotbal este compusă din cinci jucători. 2. Avansare (într-o funcție, într-o demnitate). Inspectorul, în fața căruia tremura toată dăscălimea, îi oferea o înaintare. REBREANU, I. 82. Trebuie... să nu piarză vechimea pentru înaintarea la general de brigadă. CARAGIALE, O. VII 6. 3. (Învechit) Dezvoltare, progres, propășire. Foloasele ce dă literatura la înaintarea civilizației au fost simțite de toate națiile, în toate veacurile. BOLLIAC, O. 47. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNAINTARE: ÎNAINTARE s. 1. avansare. (inaintare în spațiu.) 2. depunere, înmînare, predare, prezentare, remitere, transmitere, (învechit) paradosire, paradosit. (inaintare situației solicitate.) 3. expediere, trimitere. (inaintare unei cereri.) 4. avansare, înălțare, promovare, ridicare, (învechit) provivasire, (figurat) ascensiune. (inaintare în grad, în funcție.) 5. dezvoltare, evoluție, progres, propășire, mers-înainte, (popular) ridicare, săltare, (învechit) pricopsire, progresie, prohorisire, (figurat) creștere. (inaintare societății, a omenirii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNAINTARE: ÎNAINTÁRE, înaintări, substantiv feminin Acțiunea de a înainta și rezultatul ei. ♦ Avansare într-o funcție, într-o demnitate. ♦ (Sport; concret) Totalitatea înaintașilor (4). ♦ Dezvoltare, progres, propășire. – vezi înainta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNAINTARE: ÎNAINTÁRE, înaintări, substantiv feminin Acțiunea de a înainta și rezultatul ei. ♦ Avansare într-o funcție, într-o demnitate. ♦ (Sport; concret) Totalitatea înaintașilor (4). ♦ Dezvoltare, progres, propășire. – vezi înainta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNAINTARE: ÎNAINTÁRE inaintareări forme 1) vezi A ÎNAINTA. 2) sport Totalitate a înaintașilor unei echipe (de fotbal, de rugbi etc.). 3) învechit Mers înainte; propășire; progres. /v. a înainta Forme diferite ale cuvantului inaintare: inaintareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înaintare: înaintare forme acțiunea de a înainta: 1. mers înainte; 2. promoțiune; 3. progres: pe calea înaintării AL. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru înaintare: înaintáre forme Acțiunea de a înainta. Promoțiune, înălțare în grad: înaintărĭ în armată. Progres. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înaintare: înaintáre (-na-in-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat înaintắrii; plural înaintắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înaintare: înaintáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat înaintării; plural înaintări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru înaintare: înaintare substantiv feminin singular (glum.) sâni de femeie mari / frumoși. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INAINTARE' InahInahidaInahiziÎNAINTÁÎNAINTÁREÎNAINTÁȘÎNAINTÁȘIÎNAINTÁTÎNAÍNTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înaintare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înaintare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii înaintare în spațiu. înaintare situației solicitate. înaintare unei cereri. înaintare în grad, în funcție. înaintare societății, a omenirii. ÎNAINTÁRE înaintareări forme 1 vezi A ÎNAINTA. înaintare în spațiu. |
GRAMATICA cuvântului înaintare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înaintare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înaintare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înaintare? Vezi cuvântul înaintare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înaintare?[ î-na-in-ta-re ] Se pare că cuvântul înaintare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înaintare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nici cât e negru sub unghie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul înaintare are forma: înaintắri
