 | as |
|
| în [ în ] VEZI SINONIME PENTRU în PE ESINONIME.COM definiția cuvântului in în mai multe dicționareDefinițiile pentru in din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎN: ÎN prepoziție I. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Complementul arată spațiul în interiorul căruia are loc o acțiune sau se află ceva) În cameră se făcuse o tăcere solemnă. BART, E. 388. Mergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic, cu lacrimi în ochi. CREANGĂ, P. 20. În cotlon torcea motanul, pieptănîndu-și o ureche. EMINESCU, O. I 84. ♦ Printre. Nu departe stă Pepelea tupilat în flori de mai. ALECSANDRI, P. A. 116. 2. (În legătură cu verbe de mișcare; complementul arată spațiul în care intră cineva sau înspre care are loc o mișcare) S-arunca în slava cerului. ISPIRESCU, L. 1. Se suie iute în pod. CREANGĂ, P. 5. Îl duseră în templul cel mic. BĂLCESCU O. II 260. • (Complementul este un abstract) Acești ochi pătrundeau în sufletul lui ca două săgeți aprinse. HOGAȘ, DR. II 142. Iaca în ce încurcătură am intrat. CREANGĂ, P. 201. ♦ Printre, între. Visă că picase în niște turme de țapi furioși. BĂLCESCU, O. II 258. 3. (Complementul arată că starea sau mișcarea are loc la suprafața sau deasupra unui obiect sau între obiecte) Pe. Căluții muntenești nici nu erau asudați, cînd au poposit în culme. SADOVEANU, forme J. 545. Ce stai în capră ca un degerat și nu zici surugiilor să meargă? ALECSANDRI, T. I 110. ♦ Între. Și-atunci... scobește-te fata babei în dinți! CREANGĂ, P. 294. 4. (Complementul arată direcția sau ținta mișcării) La. Apucînd spre sat în vale, Ne-om da sărutări pe cale. EMINESCU, O. I 55. • (După verbele «a lovi», «a trînti»,«a bate» etc.; complementul arată obiectul asupra căruia se răsfrînge acțiunea) Slujitorii deteră în timpine și în surle. ISPIRESCU, L. 2. Începe a bate în poartă, cît putea. CREANGĂ, P. 308. • (Împreună cu verbele «a lega», «a fixa», «a anina» etc.; complementul arată obiectul de care se atîrnă sau se leagă ceva) În belciugul de la carîmbul dedesubt, din stînga, era aninată o bărdiță. CREANGĂ, P. 106. (După verbe care cuprind ideea de încunoștințare, răspîndire, difuzare) Împăratul a dat de știre, prin crainicii săi, în toată lumea. CREANGĂ, P. 77. • (În corelație cu «din», fiind precedat și urmat de același substantiv, formează o construcție care arată o succesiune în spațiu) Trecu muntele, cățărindu-se din colț în colț. ISPIRESCU, L. 25. 5. La, în dreptul. Pîndind tocmai cînd era soarele în cruce... se răpede ca prin foc și ia trei smicele de măr dulce. CREANGĂ, P. 273. Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. 6. (Împreună cu adverbe, prepoziții locale sau cu substantive, formează adverbe sau locuțiuni adverbiale, prepoziții compuse și locuțiuni prepoziționale) Înainte, înapoi, încoace, încolo, în cap, în cruciș, în curmeziș, în dos, înspre, în sus, în urmă, în față vezi c. II. (Introduce un complement circumstanțial de timp) 1. (Complementul arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acțiune) Pleacă în mîndre nopți cu lună. EMINESCU, O. I 96. În vară dulci păsărele Sosesc voios. ALECSANDRI, O. 157. O cometă... nu vine în fiecare an. BĂLCESCU, O. II 10. ♦ (În legătură cu «pînă», arată momentul pînă la care ajunge acțiunea) Se adunase ca să privească alergarea de cai ce se prelungise pînă în luna lui septembrie. NEGRUZZI, S. I 35. ♦ (În corelație cu «din», fiind precedat și urmat de același substantiv, formează o construcție care arată o succesiune în timp) Amîna din zi în zi și de joi pînă mai de-apoi. CREANGĂ, P. 141. 2. (Complementul, format dintr-un substantiv determinat de un numeral, marchează intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) După, peste. De azi în trei zile plecăm. ISPIRESCU, L. 4. 3. (Complementul este un abstract care arată durata și alcătuiește împreună cu prepoziția un grup de cuvinte care poate fi înlocuit cu o propoziție subordonată de timp sau cu un participiu) N-am pățit eu asta numai o dată în viața mea. CREANGĂ, P. 124. Părea că-n somn un înger ar trece prin infern. EMINESCU, O. I 95. Nu apucase s-o afle în viață. NEGRUZZI, S. I 32. 4. (Cu nuanță cauzală) De vei păgubi în verb reflexiv:eo neguțitorie, să-ți fie de învățătură. NEGRUZZI, S. I 251. III. (Introduce un complement circumstanțial de cauză, mai ales în legătură cu substantive abstracte) Din pricina..., în urma... Începe a face un tărăboi, de s-a sculat toată ograda în gura lui. CREANGĂ, P. 304. Dar ochii-i ard în friguri. EMINESCU, O. I 96. IV. (Introduce un complement circumstanțial de scop) A doua zi iarăși așa făcu... fără să-și mai aducă aminte că plecase în pețit. ISPIRESCU, L. 34. O vulpe rău stricătoare Ducîndu-se în vînătoare... PANN, P. vezi I 69. vezi (Introduce un complement circumstanțial de mod). 1. (Complementul indică modul propriu-zis) Rămase cîtva timp în picioare, rezemată cu spatele de tulpina unui nuc. VLAHUȚĂ, O. A. 125. Să se înțeleagă în scris. SLAVICI, O. I 74. Bătrînii, văzînd astă mare nenorocire și pe nora lor în așa hal, au început a o mustra. CREANGĂ, P. 89. ♦ (În_legătură cu substantive, formează locuțiuni adverbiale) În adevăr, în ascuns, în deșert, în grabă, în toată mintea, în taină, în zadar vezi c. 2. (Construcția prepozițională are valoare comparativă) În formă de, ca. Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. COȘBUC, P. I 47. Fumul țigaretei... zboară în spirale. ALECSANDRI, P. A. 110. ♦ (Împreună cu substantivul care urmează alcătuiește un grup de cuvinte care poate fi înlocuit printr-un gerunziu) Tustrei feciorii babei umblau în cărăușie și cîștigau mulți bani. CREANGĂ, P. 4. Eu cu mîndra rîd în șagă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 80. ♦ Conform cu..., potrivit cu... Și-și tocmi oștile... cum știa el în legea lui. ISPIRESCU, L. 103. VI. (Introduce un complement circumstanțial instrumental) 1. (Complementul arată instrumentul propriu-zis) Se băteau urșii în coadă. ISPIRESCU, L. 1. Fiul craiului, văzîndu-se prins în clește... îi jură credință. CREANGĂ, P. 207. 2. (Complementul este un nume de materie) Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat în tuș. TOPÎRCEANU, B. 54. Să-mi dea orzul fiert în lapte. ISPIRESCU, L. 16. VII. (Introduce un complement circumstanțial de relație) În ce privește, (cu privire) la. Un bondar rotund în pîntec... EMINESCU, O. I 87. Grîul... Erea-n spic cît verb reflexiv:abia, Erea-n pai ca trestia! TEODORESCU, P. P. 145. Mi-e murgul sprintinel, În picioare subțirel. ALECSANDRI, P. P. 17. VIII. (Introduce un complement indirect) Petrecea zile întregi cufundat în studiul documentelor adunate. GHICA, S. A. 142. • (În legătură cu verbe care înseamnă «a se preface», «a se schimba», introduce complementul indirect, care arată obiectul prefacerii) Pădurile se schimbaseră în cîmpii. ISPIRESCU, L. 9. Luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dînsul preschimbată în fecioară. EMINESCU, O. I 142. Amorul meu se prefăcu în compătimire. NEGRUZZI, S. I 47. ♦ (După verbe care înseamnă «a lovi», construcția prepozițională are valoare de complement direct) Să nu lovești în el! COȘBUC, P. I 53. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎN: ÎN prepoziție 1) (exprimă un raport spațial, indicând interiorul unui spațiu, al unui obiect, al unei persoane, locul, suprafața, direcția) Stă în casă. A zbura în cosmos. 2) (exprimă un raport temporal, concretizând o perioadă, un interval de timp) Vine în fiecare seară. 3) (exprimă un raport modal sau comparativ) Vine în fugă. 4) (exprimă un raport final) Pregătire în vederea congresului. 5) (exprimă un raport instrumental, indicând mijlocul, procedeul, materia) Cu. L-au prins în capcană. 6) (exprimă un raport de relație) În ce privește; la. Iute în mișcări. 7) (exprimă un raport de tranziție) Schimbare în bine. 8) (exprimă un raport calificativ, indicând domeniul sau sfera de activitate, o caracteristică, posesia) S-a specializat în chirurgie. 9) rar (exprimă un raport cauzal) Din cauza; din pricina; în urma. Se clatină în vânt. 10) (exprimă un raport cantitativ) Au plecat în trei. • În de aproape intim; foarte bine. În de ajuns suficient; îndestulător. În de seară spre (înspre, către) seară. În susul în partea (sau în direcția) de sus. În josul în partea (sau în direcția) de jos. În afară de cu excepția; exceptând. În privința relativ la; cât privește. /<lat. in Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎN: ÎN prepoziție 1. (Indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune, unde se află ceva, spre care are loc o mișcare) Intră în casă. ♦ (Indică suprafața pe care are loc o acțiune sau spațiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mișcare) Se suie în pom. ♦ (Indică obiectul de care atârnă ceva) Pune-ți haina în cuier. ♦ (Indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.) Și-a tras ghetele în picioare. Nu sta cu căciula în cap. ♦ La, în dreptul. Haină roasă în coate. 2. (Indică timpul în care se petrece o acțiune) în iunie se coc cireșele. ♦ (Indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) După, peste. Pleci de mâine în două zile. 3. (Indică o cauză) Din pricina...; în urma... Pomul se clătina în vânt. Ochii-i ard în friguri. 4. (Indică scopul) Se duce în pețit. 5. (Indică instrumentul, relația) S-au înțeles în scris. 6. (Indică o comparație) În formă de..., ca... Fumul se ridică în spirală. 7. Conform cu..., potrivit cu... Fiecare în legea lui. 8. (Introduce un complement indirect) Adâncit în gânduri. Casă transformată în muzeu. – latina in. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎN: ÎN prepoziție 1. (Indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune, unde se află ceva, spre care are loc o mișcare) Intră în casă. ♦ (Indică suprafața pe care are loc o acțiune sau spațiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mișcare) Se suie în pom. ♦ (Indică obiectul de care atârnă ceva) Pune-ți haina în cuier. ♦ (Indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.) Și-a tras ghetele în picioare. Nu sta cu căciula în cap. ♦ La, în dreptul. Haină roasă în coate. 2. (Indică timpul în care se petrece o acțiune) În iunie se culeg cireșele. ♦ (Indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) După, peste. Pleci de mâine în două zile. 3. (Indică o cauză) Din pricina...; în urma... Pomul se clătina în vânt. Ochii-i ard în friguri. 4. (Indică scopul) Se duce în pețit. 5. (Indică instrumentul, relația) S-au înțeles în scris. 6. (Indică o comparație) În formă de..., ca... Fumul se ridică în spirală. 7. Conform cu, potrivit cu... Fiecare în legea lui. 8. (Introduce un complement indirect) Adâncit în gânduri. Casă transformată în muzeu. – latina in. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru în-: în- Prefix verbal, care adaugă noțiunii de bază o nuanță factitivă. latina in, conform în. A intrat în limba română prin intermediul cuvintelor care aveau încă din latina prefix in-, conform împuta, începe, închide, etc.; a fost însă productiv în limba română întrucît servește pînă și la derivarea unor cuvinte care nu fac parte din fondul latina, conform încîrliga, încorseta, încovriga, îndușmăni, însufleți etc. Este puțin probabil, prin urmare, ca la verb de origine latina să fie vorba de in- primitiv; verbigracia, a înăcri, considerat în general ca un derivat din latina *inacrire, poate fi privit, cu mai mari șanse de probabilitate ca derivat de la acru, cu prefix limba română în-. Pentru acest comp., conform Iordan, Compuse românești cu în-, BF, III, 1936, 57-116. Inde-, de la în și de, de folosește în puține expresii fixe (înde seară, noaptea; înde noi, între noi), conform DAR, și îndemnînă (după ipoteza greșită a lui Crețu 336, inde- ar fi latina ante; după Candrea-Dens., 854, din latina inde). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru în: în prepoziție – 1. Indică locul sau spațiul în care se desfășoară o acțiune. – 2. Indică scopul sau finalitatea unei acțiuni. – 3. Indică intrumentul, materia sau modul. – 4. Indică o cauză. – 5. Indică timpul. – 6. Indică prețul și, în general, echivalența numerică. – Mr. (î)n, istr. (ă)n. latina in (Pușcariu 799; Candrea-Dens., 833; REW 4328; DAR), conform italiana in, prov., limba franceza , cat., spaniolă en, portugheză em. conform Moser 427. – Comp. din, prepoziție (de la, indică originea, proveniența, sursa; indică materia, instrumentul, modul sau cauza; de la, indică timpul), de la de și în (învechit deîn, den); prin, prepoziție (indică spațiul parcurs; indică mijlocul, modul sau cauza), de la pre și în, sau din latina per in (Candrea-Dens., 835), învechit pre în, pren. Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IN: IN substantiv neutru 1. Plantă textilă și oleaginoasă cu tulpina fibroasă, ramificată, cu frunze înguste și mici, cu flori albastre sau albe (Linum usitatissimum). Inul se seamănă mai ales... pentru sămînța lui, din care se scoate uleiul. PAMFILE, A. R. 165. Tortul... se face... din in sau cînepă. DRĂGHICI, R. 77. Părul ei: mătasă moale, Ca și inul cînd înfloare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 35. ♦ Sămînța acestei plante. Ulei de in. 2. Fir obținut prin prelucrarea plantei descrise mai sus; prin extensie pînză făcută din aceste fire. O masă simplă, acoperită cu o pînză albă de in bătînd ușor în galben. STANCU, U.R.S.S. 40. Nu sîntem bune decît a toarce la in. NEGRUZZI, S. III 95. Nevastă cu brîu de in. HODOȘ, P. P. 62. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru IN: IN (latina linum) substantiv masculin, substantiv neutru 1. S. m. Plantă anuală din familia linaceelor, cu tulpina subțire, fibroasă, frunze mici, înguste și flori albastre sau albe (Linum usitatissimum); în regiunile temperate sunt cunoscute c. 200 de specii. Din tulpini se extrag fibre textile, iar din semințe ulei, folosit în industria lacurilor, linoleumului etc. Semințele conțin o toxină, linamarina, care, după presare (în vederea obținerii uleiului), în prezența apei și sub influența unei enzime, se descompune în acid cianhidric, acetonă și glucoză; simptomele intoxicației sunt cele provocate de acidul cianhidric. 2. substantiv neutru Fir obținut prin prelucrarea inului (1). ♦ Pânză făcută din aceste fire. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru in: 1) in m. ca plantă și n. ca substanță (latina linum, italiana spaniolă lino, pv. limba franceza lin, cat. lhi, pg. linho. vezi ie 1). O plantă textilă și oleaginoasă maĭ prețioasă de cît cînepa (linum usitatissimum): pînză de in. – Din semințele luĭ se scoate un uleĭ sicativ întrebuințat în pictură; în medicină se întrebuințează semințele luĭ ca laxativ ușor, în infuziune ca diuretic, în decocțiune la spălăturĭ și băĭ potolitoare. Din făina de semințe de in se fac cataplazme emoliente. Pînza numită olandă se face tot din in. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IN: IN2 (1) substantiv masculin, (2) inuri, substantiv neutru 1. S. m. Plantă erbacee textilă și oleaginoasă, cu tulpina subțire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste și cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum); p. restr. sămânța acestei plante. • In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. substantiv neutru Fir obținut prin prelucrarea inului2 (1); prin extensie pânză făcută din aceste fire. – latina linum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IN: IN2 (1) substantiv masculin, (2) inuri, substantiv neutru 1. S. m. Plantă erbacee textilă și oleaginoasă, cu tulpina subțire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste și cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum); p. restr. sămânța acestei plante. • In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. substantiv neutru Fir obținut prin prelucrarea inului2 (1); prin extensie pânză făcută din aceste fire. – latina linum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru în-: *în- și incorporéz vezi trecut (latina in-córporo, -áre, despre in, în, și corpus, corp). Alipesc, anexez, întrupez: Dacia a fost încorporată imperiuluĭ roman (saŭ și în imperiu roman). Reproduc, reprezent, încarnez, întrupez: acest om încorporează șarlatanu politic. Bag în regiment (corp): a incorpora niște recruțĭ. vezi reflexiv Mă întrupez. vezi însumez. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru in: in m. 1. plantă textilă ale cării semințe servă la facerea unui uleiu secativ și din a cării scoarță se fabrică fire pentru pânzeturi și stofe (Linum usitatissimum): din semințele de in țăranul face cataplasme pentru coacerea umflăturilor, iar cu uleiul de in vindecă arsurile: din in se toarce și se țese pânza; 2. pânză de in. [latina LINUM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru în-: *în- și incadréz vezi trecut (în franceză encadrer, despre cadre, cadru). Pun în cadru un tabloŭ, înramez. Desemnez în prejur ceva ca un cadru. figurat Amplific, înzorzonez: a incadra o anecdotă. Pun ofițerĭ uneĭ trupe: a incadra un regiment noŭ. Înconjor cu loviturĭ de tun repetate: o baterie încadrase o companie, pe care apoĭ o nimici. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru in-: in- prefix latina care servește pentru a da anumitor cuvinte o valoare contrarie sau negativă, indicînd lipsa ori absența. latina in-. Apare numai în cuvinte neol., introduse în principal prin filieră limba franceza , ca inaccesibil față de accesibil, inconsistență față de consistență, intolerant față de tolerant. Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IN: IN inuri n. 1) la sing. Plantă erbacee cu tulpină subțire fibroasă, cu flori mici albastre sau albe, cultivată pentru a fi folosită în industria textilă și în cea a uleiurilor. 2) Fibre obținute din tulpina acestei plante. 3) Țesătură fabricată din astfel de fibre. /<lat. linum Forme diferite ale cuvantului in: inuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru în-: în- și inobiléz vezi trecut (despre nobil, după limba franceza ennoblir, a înălța moralmente, și anoblir, a primi în nobilime). Fac nobil, primesc în nobilime. figurat Rîdic moralmente: virtutea te înobilează. – Unele dicționare zic înobilésc, ceĭa ce nu e uzitat. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎN: ÎN prepoziție 1. (local) pe. (Au poposit in vîrf.) 2. (local) la. (Merge in vale.) 3. (local) de. (O trece in partea cealaltă a drumului.) 4. (instrumental) (învechit) spre. (in tine îmi pun nădejdea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru în: în prepoziție exprimă: 1. interiorul: în cameră; figurat în minte; 2. diverse raporturi locale sau temporale, pe: stă în picioare; 3. peste: în trei zile. [latina IN]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru în-: în- și incatenéz vezi trecut (în franceză enchaîner, despre chaîne, lanț; italiana incatenare, despre caténa, catenă). Rar. Înlănțuĭesc, încătușez. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IN1-: IN1- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Variante: im2-] – Din limba franceza , latina in-. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IN1-: IN1- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Variante: im2] – Din limba franceza , latina in-. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru in: in substantiv invariabil (tox.) instrumentarul necesar inhalării cocainei, compus dintr-un pai de plastic și de o oglinjoară. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru în-: *în- și incarceréz vezi trecut (în franceză incarcérer, italiana incarcerare). Pun în carceră, întemnițez. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru în-: *în- și incadratór m. Lucrător care încadrează tablourĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru in: in (lan, fir, pânză) substantiv neutru, plural ínuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru in: in2 (lan, fir, pânză) substantiv neutru, plural ínuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru In: In, simbol chimic pentru indiu. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru in: in (plantă) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru in: in1 (plantă) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎN-: ÎN- intra-. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎN: ÎN intra-. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru în: în prepoziție Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru în: în prepoziție Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IN' IMUNOTRANSFÚZIEimurlúcimutábilimutabilitáteÎNin-corporeIN-CUÁRTOin-cvártoIN-DE-CÂMP |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL în Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului în dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii IN înuri n. Au poposit în vârful dealului. Merge în vale. O trece în partea cealaltă a drumului. în tine îmi pun nădejdea. Au poposit în vîrf. Merge în vale. O trece în partea cealaltă a drumului. în tine îmi pun nădejdea. |
GRAMATICA cuvântului în? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului în. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul în poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE în? Vezi cuvântul în desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul în?[ în ] Se pare că cuvântul în are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL în Inţelegi mai uşor cuvântul în dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe In galben = plantă erbacee cu flori galbene Linum flavum In galben = plantă erbacee cu flori galbene Linum flavum |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL în |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala pe alese sau într-ales?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul in are forma: ínuri
