 | as |
|
| împuţiciune [ îm-pu-ţi-ci-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU împuţiciune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului imputiciune în mai multe dicționareDefinițiile pentru imputiciune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPUȚICIUNE: ÎMPUȚICIÚNE, împuțiciuni, substantiv feminin (Rar, popular) 1. Miros greu (venit de la un lucru împuțit); putoare. Venea mirosul greu al tăbăcăriilor și împuțiciunea cîmpului de gunoaie. ARDELEANU, despre 68. 2. Lucru intrat în putrefacție, care miroase urît; murdărie. Apa adapă toată lumea, o curăță, o spală dă toate împuțiciunile. ȘEZ. III 101. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPUȚICIUNE: ÎMPUȚICIÚNE, împuțiciuni, substantiv feminin 1. (Rar) Miros greu; putoare. 2. (concretizat) Lucru urât mirositor; prin extensie murdărie. – Împuți + sufix -ciune. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPUȚICIUNE: ÎMPUȚICIÚNE, împuțiciuni, substantiv feminin 1. Miros greu; putoare. 2. (concretizat) Lucru urât mirositor; prin extensie murdărie. – Împuți + sufix -ciune. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPUȚICIUNE: ÎMPUȚICIUNE substantiv duhoare, infecție, miasmă, putoare, (livresc) fetiditate, (învechit) duh, smreduire. (Simțea o imputiciune insuportabilă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împuțiciune: împuțiciúne substantiv feminin, genitiv dativ articulat împuțiciúnii; plural împuțiciúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împuțiciune: împuțiciúne substantiv feminin, genitiv dativ articulat împuțiciúnii; plural împuțiciúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPUTICIUNE' ÎMPUTERNICÍREÎMPUTERNICÍTîmpuțéscÎMPUȚÍÎMPUȚICIÚNEÎMPUȚINÁÎMPUȚINÁREÎMPUȚINÁTîmpuținéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎMPUȚICIUNE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împuţiciune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Simțea o ÎmpuȚiciune insuportabilă. |
GRAMATICA cuvântului ÎMPUȚICIUNE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împuţiciune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎMPUȚICIUNE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE împuţiciune? Vezi cuvântul împuţiciune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împuţiciune?[ îm-pu-ţi-ci-u-ne ] Se pare că cuvântul împuţiciune are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎMPUȚICIUNE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Teatru burlesc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul împuțiciune are forma: împuțiciúni
