 | as |
|
| împuţi [ îm-pu-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU împuţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului imputi în mai multe dicționareDefinițiile pentru imputi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a împuți (forma la infinitiv) A împuți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPUȚI: ÎMPUȚI verb 1. a se acri, a se altera, a se descompune, a se fermenta, a se înăcri, a se strica, (învechit și regional) a se sărbezi, a se sminti, (regional) a se mocni, a se zeri, (prin Banat) a se pîșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace. (Laptele s-a imputi.) 2. a se cloci, (prin Moldova și Bucovina) a se bîhli. (Apa s-a imputi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPUȚI: ÎMPUȚÍ, împút, verb IV. 1. reflexiv A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. tranzitiv A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție). [prezent industrie și: împuțésc] – În + puți. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPUȚI: ÎMPUȚÍ, împút, verb IV. 1. reflexiv A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. tranzitiv A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [prezent industrie și: împuțésc] – În + puți. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPUȚI: ÎMPUȚÍ, împút, verb IV. reflexiv (Mai ales la persoană 3) A căpăta miros rău din cauza alterării, a intra în putrefacție. ♦ tranzitiv A face ca ceva să pută. – prezent industrie și: împuțesc (ȘEZ. V 36). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împuți: împuțí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împút, imperfect persoana a treia singular: el / ea împuțeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural împútă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împuți: împuțí (a imputi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împút, imperfect persoana a treia singular: el / ea împuțeá; conjunctiv prezent 3 să împútă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPUTI' ÎMPUTERNICÍÎMPUTERNICÍREÎMPUTERNICÍTîmpuțéscÎMPUȚÍÎMPUȚICIÚNEÎMPUȚINÁÎMPUȚINÁREÎMPUȚINÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎMPUȚI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împuţi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Laptele s-a ÎmpuȚi. Apa s-a ÎmpuȚi. împuțí a ÎmpuȚi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împút, imperfect persoana a treia singular: el / ea împuțeá; conjunctiv prezent 3 să împútă. |
GRAMATICA cuvântului ÎMPUȚI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împuţi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎMPUȚI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE împuţi? Vezi cuvântul împuţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împuţi?[ îm-pu-ţi ] Se pare că cuvântul împuţi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎMPUȚI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Alarmă aeriană?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
