eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție imputernicire


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
împuternicire [ îm-pu-ter-ni-ci-re ]
VEZI SINONIME PENTRU împuternicire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului imputernicire în mai multe dicționare

Definițiile pentru imputernicire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPUTERNICIRE:
ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, substantiv feminin Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei.

1. Autorizare de a face ceva; (juridic) mandat, procură. Aceasta-i o împuternicire dată de dumneata. NEGRUZZI, S. III 160.
       • Locuţiune adverbiala Din împuternicirea cuiva = fiind împuternicit, însărcinat de cineva.

2. (Rar) Întărire, fortificare. Zapis porunci încetarea năvălirii și împuternicirea oștilor în metereze, pînă ce vor sosi alte mașini în locul celor sfărîmate în luptă. VISSARION, B. 338.
♦ Intensificare. Aici, la naturalul prozei se mai adaugă împuternicirea sentimentului prin ritm și muzica rimei. GHEREA, ST. Hristos III 381.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎMPUTERNICIRE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPUTERNICIRE:
ÎMPUTERNICIRE s.

1. delegație, mandat, procură, (învechit) procurație, vechilet, vechilimea, vechilîc, (grecism învechit) plirexusiotită. (I-a dat o imputernicire pentru a ridica suma.)

2. autorizație, (învechit) ispravă. (I-a dat imputernicire să-l reprezinte.)

3. învestire, învestitură. (A primit imputernicire.)

4. drept, putere, (învechit) tărie. (Are imputernicire deplină pentru...)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎMPUTERNICIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPUTERNICIRE:
ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, substantiv feminin

1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei.
♦ (juridic) Mandat, procură.

2. (Rar) Întărire, fortificare.
♦ Intensificare.

– vezi împuternici.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎMPUTERNICIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPUTERNICIRE:
ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, substantiv feminin

1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei.
♦ (juridic) Mandat, procură.

2. (Rar) Întărire, fortificare.
♦ Intensificare.

– vezi împuternici.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎMPUTERNICIRE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPUTERNICIRE:
ÎMPUTERNICÍRE imputernicirei forme

1) vezi A ÎMPUTERNICI.

2) juridic Act prin care cineva este împuternicit să realizeze o acțiune. A primit imputernicire specială. /v. a împuternici
Forme diferite ale cuvantului imputernicire: imputernicirei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ÎMPUTERNICIRE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMPUTERNICIRE:
ÎMPUTERNICÍRE substantiv verbal fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

împuternicire
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împuternicire:
împuternicire substantiv verbal FORTIFICARE. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNTĂRIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂVENIRE. RECONFORTARE. REFACERE. RESTABILIRE. TONIFICARE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

împuternicire
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru împuternicire:
împuternicire forme acțiunea de a împuternici:

1. restabilire;

2. plenipotență, mandat.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

împuternicire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împuternicire:
împuternicíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat împuternicírii; plural împuternicíri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

împuternicire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împuternicire:
împuternicíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat împuternicírii; plural împuternicíri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

împuternicire
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru împuternicire:
împuternicíre forme Acțiunea de a saŭ de a se împuternici.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'IMPUTERNICIRE'
împuteréscîmputeríîmputernicéscÎMPUTERNICÍÎMPUTERNICÍREÎMPUTERNICÍTîmpuțéscÎMPUȚÍÎMPUȚICIÚNE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împuternicire
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împuternicire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I-a dat o împuternicire pentru a ridica suma.
I-a dat împuternicire să-l reprezinte.
A primit împuternicire.
Are împuternicire deplină pentru.
I-a dat împuternicire să-l reprezinte.
A primit împuternicire.
Are împuternicire deplină pentru.
ÎMPUTERNICÍRE împuternicirei forme 1 vezi A ÎMPUTERNICI.
A primit împuternicire specială.

GRAMATICA cuvântului împuternicire?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împuternicire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împuternicire poate fi: substantiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul împuternicire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul împuternicire are forma: împuternicíri
VEZI PLURALUL pentru împuternicire la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE împuternicire?
Vezi cuvântul împuternicire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împuternicire?
[ îm-pu-ter-ni-ci-re ]
Se pare că cuvântul împuternicire are şase silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL împuternicire
Inţelegi mai uşor cuvântul împuternicire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala Din împuternicirea cuiva = fiind împuternicit, însărcinat de cineva

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împuternicire

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagma ciocan de foc?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
formă de învățământ superior, care nu implică prezența la cursuri, fiind destinat în primul rând persoanelor încadrate în muncă
printre alte lucruri
bombardament de artilerie intens și de scurtă durată
dispozitiv de stingere a incendiilor care produce dioxid de carbon încorporat într-o masă spumoasă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app