|
împuternicire [ îm-pu-ter-ni-ci-re ] VEZI SINONIME PENTRU împuternicire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului imputernicire în mai multe dicționareDefinițiile pentru imputernicire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPUTERNICIRE: ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, substantiv feminin Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. 1. Autorizare de a face ceva; (juridic) mandat, procură. Aceasta-i o împuternicire dată de dumneata. NEGRUZZI, S. III 160. • Locuţiune adverbiala Din împuternicirea cuiva = fiind împuternicit, însărcinat de cineva. 2. (Rar) Întărire, fortificare. Zapis porunci încetarea năvălirii și împuternicirea oștilor în metereze, pînă ce vor sosi alte mașini în locul celor sfărîmate în luptă. VISSARION, B. 338. ♦ Intensificare. Aici, la naturalul prozei se mai adaugă împuternicirea sentimentului prin ritm și muzica rimei. GHEREA, ST. Hristos III 381. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPUTERNICIRE: ÎMPUTERNICIRE s. 1. delegație, mandat, procură, (învechit) procurație, vechilet, vechilimea, vechilîc, (grecism învechit) plirexusiotită. (I-a dat o imputernicire pentru a ridica suma.) 2. autorizație, (învechit) ispravă. (I-a dat imputernicire să-l reprezinte.) 3. învestire, învestitură. (A primit imputernicire.) 4. drept, putere, (învechit) tărie. (Are imputernicire deplină pentru...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPUTERNICIRE: ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ (juridic) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – vezi împuternici. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPUTERNICIRE: ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ (juridic) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – vezi împuternici. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPUTERNICIRE: ÎMPUTERNICÍRE imputernicirei forme 1) vezi A ÎMPUTERNICI. 2) juridic Act prin care cineva este împuternicit să realizeze o acțiune. A primit imputernicire specială. /v. a împuternici Forme diferite ale cuvantului imputernicire: imputernicirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMPUTERNICIRE: ÎMPUTERNICÍRE substantiv verbal fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împuternicire: împuternicire substantiv verbal FORTIFICARE. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNTĂRIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂVENIRE. RECONFORTARE. REFACERE. RESTABILIRE. TONIFICARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru împuternicire: împuternicire forme acțiunea de a împuternici: 1. restabilire; 2. plenipotență, mandat. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împuternicire: împuternicíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat împuternicírii; plural împuternicíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împuternicire: împuternicíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat împuternicírii; plural împuternicíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru împuternicire: împuternicíre forme Acțiunea de a saŭ de a se împuternici. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPUTERNICIRE' împuteréscîmputeríîmputernicéscÎMPUTERNICÍÎMPUTERNICÍREÎMPUTERNICÍTîmpuțéscÎMPUȚÍÎMPUȚICIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împuternicire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împuternicire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I-a dat o împuternicire pentru a ridica suma. I-a dat împuternicire să-l reprezinte. A primit împuternicire. Are împuternicire deplină pentru. I-a dat împuternicire să-l reprezinte. A primit împuternicire. Are împuternicire deplină pentru. ÎMPUTERNICÍRE împuternicirei forme 1 vezi A ÎMPUTERNICI. A primit împuternicire specială. |
GRAMATICA cuvântului împuternicire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împuternicire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împuternicire poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE împuternicire? Vezi cuvântul împuternicire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împuternicire?[ îm-pu-ter-ni-ci-re ] Se pare că cuvântul împuternicire are şase silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL împuternicire Inţelegi mai uşor cuvântul împuternicire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Din împuternicirea cuiva = fiind împuternicit, însărcinat de cineva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împuternicire |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma ciocan de foc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|