 | as |
|
| Impunător [ im-pu-nă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU impunător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impunator în mai multe dicționareDefinițiile pentru impunator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPUNĂTÓR: IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adjectiv Care impune respect sau admirație prin calități, prestigiu, dimensiuni; măreț, falnic, arătos, impozant. O casă de cultură, înzestrată cu o bibliotecă impunătoare și cu o elegantă sală de teatru și cinematograf. STANCU, U.R.S.S. 165. Mă uitam încremenit la figura lui impunătoare de războinic. SADOVEANU, O. I 418. Operile de artă au știut și ele să păstreze un aspect cu totul impunător. ODOBESCU, S. III 76. Forme diferite ale cuvantului impunator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPUNĂTOR: IMPUNĂTOR adjectiv 1. grandios, impozant, maiestos, măreț, monumental, splendid, superb, (rar figurat) trufaș. (Un palat impunator.) 2. grandios, maiestos, măreț, (livresc) august. (Imagine impunator.) 3. falnic, grandios, impozant, impresionant, maiestos, măreț, semeț, splendid, (livresc) magnific, (popular) mîndru, (învechit și regional) fălos, (figurat) trufaș. (Vîrfurile impunator ale munților.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru impunător: *impunătór, -oare adjectiv Care impune, care atrage atențiunea, respectu: figură impunătoare. Care înalță sufletu: ceremonie impunătoare. Considerabil: forțe impunătoare. Forme diferite ale cuvantului impunator: -oare Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPUNĂTÓR: IMPUNĂTÓR impunatoroáre (impunatoróri, impunatoroáre) Care impune respect sau admirație datorită calităților sale (exterioare) deosebite; impozant; impresionant. /a impune + sufix impunatorător Forme diferite ale cuvantului impunator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPUNĂTÓR: IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adjectiv Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.); măreț, falnic, impozant, grandios. – Impune + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului impunator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPUNĂTÓR: IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adjectiv Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.); măreț, falnic, impozant, grandios. – Impune + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului impunator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru impunător: impunător a. 1. care impune, care inspiră, respect; 2. care umple de admirațiune: spectacol impunător; 3. figurat considerabil: forțe militare impunătoare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPUNĂTÓR: IMPUNĂTÓR, -OÁRE adjectiv măreț, falnic, impozant. (< impune + -/ă/tor) Forme diferite ale cuvantului impunator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPUNĂTÓR: IMPUNĂTÓR, -OÁRE adjectiv Măreț, falnic, impozant. [< impune + -tor]. Forme diferite ale cuvantului impunator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru impunător: impunătór adjectiv masculin, plural impunătóri; forme singular și plural impunătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru impunător: impunătór adjectiv masculin, plural impunătóri; forme singular și plural impunătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Impunător: Impunător ≠ neimpunător Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPUNATOR' ImpulsivIMPULSIVITÁTEimpulsórimpúnImpunătorÎMPUNCIȘÁREIMPÚNEIMPÚNEREîmpúng |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Impunător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului impunător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un palat impunător. Imagine impunător. Vîrfurile impunător ale munților. IMPUNĂTÓR impunătoroáre impunătoróri, impunătoroáre Care impune respect sau admirație datorită calităților sale exterioare deosebite; impozant; impresionant. /a impune + sufix impunătorător. O ceremonie impunătoroare. |
GRAMATICA cuvântului Impunător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului impunător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Impunător poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE impunător? Vezi cuvântul impunător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul impunător?[ im-pu-nă-tor ] Se pare că cuvântul impunător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Impunător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i cădea bine?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
