 | as |
|
| împrumut [ îm-pru-mut ] VEZI SINONIME PENTRU împrumut PE ESINONIME.COM definiția cuvântului imprumut în mai multe dicționareDefinițiile pentru imprumut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ÎMPRUMUT: ÎMPRUMÚT substantiv neutru (conform latina in promutuum): element lingvistic luat de o limbă dintr-o altă limbă, înrudită sau diferită (de aici și denumirea de î. lingvistic). • imprumut diréct (populár): î. luat nemijlocit de către vorbitorii obișnuiți ai unei limbi dintr-o altă limbă cu care ei vin în contact – pe baza conviețuirii cu vorbitorii acesteia, a bilingvismului sau pe baza relațiilor de vecinătate dintre cele două popoare, pe care aceștia le reprezintă (într-o perioadă mai veche sau într-o perioadă mai nouă, mai apropiată de momentul actual). Pentru limba română, de exemplu, un î. din vechea slavă este un î. direct vechi, deoarece îl raportăm la o perioadă veche din dezvoltarea limbii noastre (la secolul VII – XIII), în timp ce un împrumut din limba turcă este un î. direct mai nou (sau relativ nou), deoarece îl raportăm la o perioadă mai apropiată de momentul actual al dezvoltării limbii române (la secolul XVII – XIX): bici (conform vezi limba slavă (veche) biči), brazdă (conform vezi limba slavă (veche) brazda), cinste (conform vezi limba slavă (veche) cĭști), citi (conform vezi limba slavă (veche) citati), iubi (conform vezi limba slavă (veche) ljubiti), drag (conform vezi limba slavă (veche) dragŭ), gol (conform vezi limba slavă (veche) golŭ) etc.; basmá (conform limba turcă basma), cioban (conform limba turcă çoban), zambilă (conform limba turcă sümbül), ghiurghiuliu (conform limba turcă gülgülü), mahmur (conform limba turcă mahmur), murdar (conform limba turcă murdar), taman (conform limba turcă tamān), tiptil (conform limba turcă tepdil), aman (conform limba turcă aman), bre (conform limba turcă bre), haide (conform limba turcă haydi), halal (conform limba turcă halal) etc. Sunt considerate î. directe pentru limba română î. din limbile albaneză, slavă veche, bulgară, sârbo-croată, maghiară, poloneză, rusă, ucraineană, cehă, slovacă, bizantină, turcă, neogreacă și germană. • imprumut indiréct (savánt): î. luat mijlocit de către anumiți vorbitori ai unei limbi dintr-o anumită limbă; î. realizat pe cale culturală, prin voința unor oameni cunoscători ai unei limbi străine, în urma contactului acestora cu lucrări, documente și texte străine pe care adeseori le traduc în limba maternă. Sunt considerate î. indirecte pentru limba română î. din limbile franceză, italiană și latină: algebră (conform limba franceza algèbre, latina algebra), balon (conform limba franceza ballon), actual (conform limba franceza actuel, latina actualis), dinamic (conform limba franceza dynamique, italiana dinamico), energic (conform limba franceza énergique, italiana energico), milion (conform limba franceza million), miliard (conform limba franceza milliard), accepta (conform limba franceza accepter, latina acceptare), explica (conform limba franceza expliquer, latina explicare), imitá (conform limba franceza imiter, italiana imitare, latina imitari), contra (conform limba franceza contre, latina contra), or (conform limba franceza or) etc. ( vezi și calc). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPRUMUT: ÎMPRUMÚT, împrumuturi, substantiv neutru 1. Faptul de a da sau a lua bani pe datorie în anumite condiții. S-a pornit după împrumuturi. Alergau cu limba scoasă samsarii de colo pînă colo să-i găsească bani cu orișice preț. CARAGIALE, O. III 39. • Împrumut de stat (sau intern) = operație de atragere în bugetul de stat a rezervelor bănești particulare, care se realizează prin emiterea unor titluri de împrumut purtătoare de dobînzi. • locuțiune adjectiv De împrumut = care este împrumutat de la altcineva sau din altă parte; prin extensie (ironic, despre o haină) care nu i se potrivește cuiva. Care e Meleli?... Acel mic, acolo, cu un strai unguresc larg, încît pare că e de împrumut. NEGRUZZI, S. I 40. • Expresia: A da sau a lua (cu) împrumut = a împrumuta. Să-l roage să-i dea cu împrumut o mie de franci. GALACTION, O. I 176. Omul da bani cu împrumut, și firește veneau la el... negustori, slujbași, fel de fel de lume cu daraveri. CARAGIALE, O. III 33. Toți îi dau bani împrumut. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 415. ♦ Obiect sau sumă de bani împrumutată. Na-ți împrumutul înapoi, căci noi nu avem trebuință de bani. CREANGĂ, O. A. 205. 2. (Uneori urmat de determinarea «lingvistic») Cuvînt luat din altă limbă. Cuvîntul «bulevard» e un împrumut din limba franceză. ▭ Vocabularul... se poate îmbogăți pe de o parte prin împrumuturi, pe de altă parte prin crearea de noi cuvinte. GRAUR, forme L. 146. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ÎMPRUMUT: ÎMPRUMÚT (latina in promutuum) substantiv neutru Faptul de a împrumuta. ♦ (Dr.) Contract în temeiul căruia o persoană (împrumutătorul) dă alteia (împrumutatul), cu sau fără dobândă, o sumă de bani sau alte lucruri consumptibile și fungibile cu dreptul de a le consuma și cu obligația de a restitui aceeași sumă sau o cantitate de bunuri de același fel (împrumutul de consum) ori anumite bunuri individuale determinate, cu dreptul de a le folosi și cu obligația de a le restitui la termenul convenit sau, uneori, la cererea împrumutătorului (împrumutul de folosire – comodatul). ♦ (concretizat) Obiect sau sumă de bani care s-a împrumutat; credit. • Î. de stat = formă de atragere de fonduri la bugetul de stat de la bănci, organizații economice și cetățeni din interiorul țării (î. intern) sau din afara țării (î. extern), pe o anumită perioadă de timp. Capital de î. = capital bănesc pe care bancherii, în anumite condiții (perioadă determinată de timp, rată a dobânzii), îl împrumută unor persoane fizice sau juridice. 2. (lingvistică) Cuvânt sau îmbinare de cuvinte luate dintr-o limbă străină. Î. poate fi direct, când este luat nemijlocit de către vorbitori prin contact cu alte popoare, sau indirect (savant), când este luat sau tradus din lată limbă pe cale cultă. vezi neologism. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru împrumut: împrumút adverb – În calitate de împrumut. latina promutuum (Diez, I, 235; Pușcariu 794; Candrea-Dens., 826; Cipariu, gramatică, 368; REW 4319; DAR). Compunerea cu în- este firească în formații adverb, conform împrejur, împreună, etc. – derivat împrumut (variantă învechit împrumută), substantiv neutru (faptul de a da cuiva sau de a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit), variantă direct din latina promutua; împrumuta (mr. mprumutare), verb (a cere împrumuta; a da cu împrumut; a imita, a reproduce), care de asemenea ar putea reprezenta direct un latina *impromutuāre (Pușcariu 794; Meyer-Lübke, limba română Gramm., I, 386), conform italiana improntare (termen militar imprümeda), limba franceza emprunter; împrumutătură, substantiv feminin (împrumut); împrumător, adjectiv (persoană care împrumută). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPRUMUT: ÎMPRUMÚT imprumuturi n. 1) vezi A ÎMPRUMUTA. • imprumut de stat atragere în bugetul statului a resurselor financiare particulare prin emiterea și repartizarea unor hârtii de valoare (obligații). De imprumut a) care este împrumutat; b) care nu se potrivește bine cuiva. A da (sau a lua) cu imprumut a împrumuta. 2) Bun material sau sumă de bani luate pentru a fi restituite. A înapoia imprumutul. 3) Element de limbă, de cultură, de artă integrat în alt sistem. imprumuturi din alte limbi. [silabe îm-pru-] /<lat. in promutuum Forme diferite ale cuvantului imprumut: imprumuturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPRUMUT: ÎMPRUMÚT, împrumuturi, substantiv neutru 1. Faptul de a (se) împrumuta; (concret) obiect sau sumă de bani împrumutată. • locuțiune adjectiv De împrumut = care este împrumutat. • Expresia: A fi ca de împrumut sau apărea de împrumut = a nu i se potrivi cuiva. • locuțiune verbala A da (sau a lua) cu împrumut = a împrumuta (1). 2. Cuvânt, construcție lexicală etc. luată din altă limbă. Împrumut lingvistic. – latina in promutuum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPRUMUT: ÎMPRUMÚT, împrumuturi, substantiv neutru 1. Faptul de a (se) împrumuta; (concret) obiect sau sumă de bani împrumutată. • locuțiune adjectiv De împrumut = care este împrumutat • locuțiune verbala A da (sau a lua) cu împrumut = a împrumuta (1). • Expresia: A fi (sau a părea) ca de împrumut = a nu i se potrivi cuiva. 2. Cuvânt, construcție lexicală etc. luată din altă limbă. împrumut lingvistic. – latina in promutuum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru împrumut: 1) împrumút n., plural urĭ (despre împrumut 2). Acțiunea de a împrumuta. Lucru împrumutat. A da, a lua cu (saŭ în) împrumut, împrumut, mă împrumut. Lucru de împrumut, lucru împrumutat. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru împrumut: împrumut n. 1. fapta de a împrumuta; 2. lucru împrumutat. [latina PROMUTUUM, împrumut]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împrumut: împrumút substantiv neutru, plural împrumúturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împrumut: împrumút substantiv neutru, plural împrumúturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPRUMUT' improvizatóricimprovizézImprudentImprudențăÎMPRUMÚTÎMPRUMUTÁîmprumutábilÎMPRUMUTÁREÎMPRUMUTÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împrumut Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împrumut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • împrumut diréct populár: î. • împrumut indiréct savánt: î. ÎMPRUMÚT împrumuturi n. • împrumut de stat atragere în bugetul statului a resurselor financiare particulare prin emiterea și repartizarea unor hârtii de valoare obligații. De împrumut a care este împrumutat; b care nu se potrivește bine cuiva. A da sau a lua cu împrumut a împrumuta. A înapoia împrumutul. împrumuturi din alte limbi. Ce împrumut i-a acordat?. |
GRAMATICA cuvântului împrumut? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împrumut. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împrumut poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE împrumut? Vezi cuvântul împrumut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împrumut?[ îm-pru-mut ] Se pare că cuvântul împrumut are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL împrumut Inţelegi mai uşor cuvântul împrumut dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Împrumut de stat sau intern = operație de atragere în bugetul de stat a rezervelor bănești particulare, care se realizează prin emiterea unor titluri de împrumut purtătoare de dobînzi locuțiune adjectiv De împrumut = care este împrumutat de la altcineva sau din altă parte; prin extensie ironic, despre o haină care nu i se potrivește cuiva A da sau a lua cu împrumut = a împrumuta De stat = formă de atragere de fonduri la bugetul de stat de la bănci, organizații economice și cetățeni din interiorul țării î = capital bănesc pe care bancherii, în anumite condiții perioadă determinată de timp, rată a dobânzii, îl împrumută unor persoane fizice sau juridice locuțiune adjectiv De împrumut = care este împrumutat A fi ca de împrumut sau apărea de împrumut = a nu i se potrivi cuiva locuțiune verbala A da sau a lua cu împrumut = a împrumuta 1 locuțiune adjectiv De împrumut = care este împrumutat locuțiune verbala A da sau a lua cu împrumut = a împrumuta 1 A fi sau a părea ca de împrumut = a nu i se potrivi cuiva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împrumut |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Roșu ca sau cum e gotca sau roșu gotcă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul împrumut are forma: împrumúturi
