 | as |
|
| Impropriu [ im-pro-priu ] VEZI SINONIME PENTRU impropriu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impropriu în mai multe dicționareDefinițiile pentru impropriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPRÓPRIU: IMPRÓPRIU impropriue (impropriui) 1) Care nu este propriu (pentru cineva sau ceva); necaracteristic; necorespunzător. 2) (despre cuvinte, expresii) Care nu redă exact ideea care trebuie exprimată. [silabe im-pro-priu] /<fr. impropre, latina improprius Forme diferite ale cuvantului impropriu: impropriue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPRÓPRIU: IMPRÓPRIU, -IE, improprii, adjectiv 1. (Despre cuvinte, expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu, potrivit, corect sau indicat. 2. Necorespunzător, nerecomandabil, neindicat (pentru ceva). – Din limba franceza impropre, latina improprius. Forme diferite ale cuvantului impropriu: impropriu-ie Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPRÓPRIU: IMPRÓPRIU, -IE, improprii, adjectiv 1. (Despre cuvinte, expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu, potrivit, corect sau indicat. 2. Necorespunzător, nerecomandabil, neindicat (pentru ceva). – Din limba franceza impropre, latina improprius. Forme diferite ale cuvantului impropriu: impropriu-ie Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru impropriu: imprópriu [priu pronume priu] (im-pro-priu) adjectiv masculin, articulat imprópriul, plural impróprii, articulat imprópriii (-pri-ii); forme impróprie (-pri-e), articulat imprópria (-pri-a), genitiv dativ articulat imprópriei, plural impróprii, articulat imprópriile (-pri-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPRÓPRIU: IMPRÓPRIU, -IE, improprii, adjectiv (Despre cuvinte, expresii etc.) Care nu e propriu; nepotrivit. Vederile estetice ale d-lui Maiorescu sînt metafizice, terminologia grea și improprie. GHEREA, ST. Hristos III 207. Forme diferite ale cuvantului impropriu: impropriu-ie Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPRÓPRIU: IMPRÓPRIU adjectiv (Despre cuvinte, sensuri etc.) Care nu este propriu; nepotrivit; nerecomandabil. [pronume -priu. / < latina improprius, conform limba franceza impropre]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPRÓPRIU: IMPRÓPRIU adjectiv (despre cuvinte, sensuri etc.) care nu este propriu; nepotrivit, greșit. (< limba franceza impropre, latina improprius) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru IMPRÓPRIU: IMPRÓPRIU, -E adjectiv (< latina improprius, conform limba franceza impropre): în sintagmele derivare improprie și sens impropriu (vezi). Forme diferite ale cuvantului impropriu: impropriu-e Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPROPRIU: IMPROPRIU adjectiv 1. eronat, greșit, incorect. (Exprimare impropriu.) 2. nepotrivit. (impropriu pentru un anumit scop.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru impropriu: impropriu a. care nu se potrivește, care nu redă exact cugetarea: termen impropriu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru impropriu: imprópriu adjectiv masculin propriu Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Impropriu: Impropriu ≠ propriu Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPROPRIU' ÎMPROPRIETĂRÍÎMPROPRIETĂRÍREîmproprietăritImproprietateImpropriuîmproptéscîmpróșcÎMPROȘCÁÎMPROȘCÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Impropriu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului impropriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii IMPRÓPRIU impropriue impropriui 1 Care nu este propriu pentru cineva sau ceva; necaracteristic; necorespunzător. Exprimare impropriu. Impropriu pentru un anumit scop. |
GRAMATICA cuvântului Impropriu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului impropriu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Impropriu poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE impropriu? Vezi cuvântul impropriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul impropriu?[ im-pro-priu ] Se pare că cuvântul impropriu are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Impropriu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adevărul gol -goluț?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
