 | as |
|
| împroprietări [ îm-pro-pri-e-tă-ri ] VEZI SINONIME PENTRU împroprietări PE ESINONIME.COM definiția cuvântului improprietari în mai multe dicționareDefinițiile pentru improprietari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a împroprietări (forma la infinitiv) A împroprietări conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPROPRIETĂRI: ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, verb IV. tranzitiv A atribui cuiva dreptul de proprietate asupra unui teren. O mică parte a țărănimii romîne și maghiare... fusese împroprietărită la 1864. istorie R.P.R. 436. – Pronunțat: -pri-e-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPROPRIETĂRI: ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, verb IV. tranzitiv (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [ pronunție: -pri-e-] – În + proprietar. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPROPRIETĂRI: ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, verb IV. tranzitiv (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren, asupra unei locuințe. [ pronunție: -pri-e-] – În + proprietar. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împroprietări: împroprietărí verb (silabe -pri-e-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împroprietărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea împroprietăreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural împroprietăreáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împroprietări: împroprietărí (a improprietari) (-pro-pri-e-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împroprietărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea împroprietăreá; conjunctiv prezent 3 să împroprietăreáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎMPROPRIETĂRI: ÎMPROPRIETĂRÍ verb IV. trecut A atribui cuiva drepturi de proprietate (mai ales asupra unui teren agricol). [pronume -pri-e-, p.i. -resc. / < proprietar]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru împroprietări: împroprietărí vezi a face proprietar: țăranii au fost împroprietăriți întâi prin legea din 1864. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎMPROPRIETĂRI: ÎMPROPRIETĂRÍ verb trecut a atribui cuiva drepturi de proprietate. (< în- + proprietar) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru împroprietări: împroprietări, împroprietăresc vezi t. vezi împodobi. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPROPRIETARI' IMPRONUNȚABILITÁTEîmpróorîmpropiáîmproprietăréscÎMPROPRIETĂRÍÎMPROPRIETĂRÍREîmproprietăritImproprietateImpropriu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împroprietări Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împroprietări dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii împroprietărí a împroprietări -pro-pri-e- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împroprietărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea împroprietăreá; conjunctiv prezent 3 să împroprietăreáscă. |
GRAMATICA cuvântului împroprietări? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împroprietări. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împroprietări poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE împroprietări? Vezi cuvântul împroprietări desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împroprietări?[ îm-pro-pri-e-tă-ri ] Se pare că cuvântul împroprietări are şase silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: IavaS adverb familial; în locuțiune iavaș-iavaș?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
