eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție imprejurime


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
împrejurime [ îm-pre-ju-ri-me ]
VEZI SINONIME PENTRU împrejurime PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului imprejurime în mai multe dicționare

Definițiile pentru imprejurime din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPREJURIME:
ÎMPREJURÍME, împrejurimi, substantiv feminin (Mai ales la plural ) Locul sau ținutul dimprejur, din apropiere. Mai bine despre Zaharia Duhu al tău ne-ar oferi într-o duminică automobilul să vizităm împrejurimile. C. PETRESCU, A. 314. Cînd mă deșteptai și mi-aruncai privirile peste împrejurimi, firea întreagă mi se păru ca răsărită atunci, pentru întîiași dată, din sînul adânc al apelor. HOGAȘ, M. N. 179. Orașul și împrejurimile erau luminate de mii de focuri. NEGRUZZI, S. I 107.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎMPREJURIME
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPREJURIME:
ÎMPREJURIME substantiv apropiere, jur, preajmă, vecinătate, (livresc) proximitate, (regional) meleag, (prin Transilvania) preabăt, (învechit) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Prin imprejurime.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎMPREJURIME
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPREJURIME:
ÎMPREJURÍME, împrejurimi, substantiv feminin Locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire (3).

– Împrejur + sufix -ime.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎMPREJURIME
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPREJURIME:
ÎMPREJURÍME, împrejurimi, substantiv feminin Locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire (3).

– Împrejur + sufix -ime.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎMPREJURIME
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPREJURIME:
ÎMPREJURÍME imprejurimei forme Loc ce se află în apropiere. imprejurimeile orașului. [G.-D. împrejurimii] /împrejur + sufix imprejurimeime
Forme diferite ale cuvantului imprejurime: imprejurimei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

împrejurime
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împrejurime:
împrejuríme substantiv feminin, genitiv dativ articulat împrejurímii; plural împrejurími
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

împrejurime
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru împrejurime:
împrejuríme forme Locurile din prejur: împrejurimile unuĭ oraș.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

împrejurime
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împrejurime:
împrejuríme substantiv feminin, genitiv dativ articulat împrejurímii; plural împrejurími
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

împrejurime
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru împrejurime:
împrejurime forme

1. locul de împrejur;

2. cei din jurul cuiva.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

împrejurime
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împrejurime:
împrejurime substantiv verbal CIRCUMFERINȚĂ. PERIMETRU.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎMPREJURIME
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMPREJURIME:
ÎMPREJURÍME substantiv verbal apropiere.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'IMPREJURIME'
ÎMPREJURÁREÎMPREJURÁȘÎMPREJUREÁNîmprejurézÎMPREJURÍMEÎMPREJURSTÁREîmprejúru-ÎMPREJÚRULîmprelistésc

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎMPREJURIME
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împrejurime dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Prin Împrejurime.
ÎMPREJURÍME Împrejurimei forme Loc ce se află în apropiere.
Împrejurimeile orașului.
împrejurimii] /împrejur + sufix Împrejurimeime.

GRAMATICA cuvântului ÎMPREJURIME?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împrejurime.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎMPREJURIME poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ÎMPREJURIME sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul împrejurime are forma: împrejurími
VEZI PLURALUL pentru ÎMPREJURIME la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE împrejurime?
Vezi cuvântul împrejurime desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împrejurime?
[ îm-pre-ju-ri-me ]
Se pare că cuvântul împrejurime are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎMPREJURIME

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala într-adevăr sau în adevăr?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
delict constând din trecerea peste împuternicirea pe care o are un funcționar sau o instituție; abuz de încredere
a cita în fața justiției
în realitate, de fapt
vinerea din ajunul paștilor, în care creștinii țin post sever
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app