 | as |
|
| Imprecaţie [ im-pre-ca-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU imprecaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului imprecatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru imprecatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPRECAȚIE: IMPRECÁȚIE, imprecații, substantiv feminin Blestem; injurie, ocară. Profesorul mai rosti cîteva imprecații... și plecă furtunos. PAS, Z. IV 168. Dincolo, un grup... care izbucnea în imprecații și deznădăjduite strigăte. CAMIL PETRESCU, P. vezi 16. Începe a pierde răbdarea și a rosti un șir de imprecații. ALECSANDRI, O. P. 93. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPRECAȚIE: IMPRECÁȚIE imprecatiei forme 1) Invocare a urgiei divine asupra cuiva; blestem. 2) Cuvânt sau expresie prin care cuiva i se dorește răul; blestem. 3) Figură de stil care conține astfel de cuvinte sau expresii. [G.-D. imprecației; silabe im-pre-ca-ți-e] /<lat. imprecatio, imprecatieonis, limba franceza imprecation Forme diferite ale cuvantului imprecatie: imprecatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru imprecație: imprecáție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat imprecáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat imprecáției; plural imprecáții, articulat imprecáțiile (silabe -ți-i) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPRECAȚIE: IMPRECÁȚIE, imprecații, substantiv feminin (livresc) Blestem; ocară. ♦ Figură de stil care conține un blestem. – Din limba franceza imprécation, latina imprecatio. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPRECAȚIE: IMPRECÁȚIE substantiv feminin Blestem; injurie, ocară. ♦ Figură de stil care conține un blestem. [Gen. -iei. / conform limba franceza imprécation, latina imprecatio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru imprecație: imprecați(un)e forme 1. invocarea răsbunării divine în contra cuiva; 2. figură de retorică prin care se invoacă nenorociri asupra cuiva. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPRECAȚIE: IMPRECÁȚIE, imprecații, substantiv feminin Blestem; ocară. ♦ Figură de stil care conține un blestem. – Din limba franceza imprécation, latina imprecatio. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPRECAȚIE: IMPRECÁȚIE substantiv feminin 1. blestem; injurie, ocară. 2. figură de stil care conține un blestem. (< limba franceza imprécation, latina imprecatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru imprecație: imprecáție (-ți-e) substantiv feminin, articulat imprecáția (-ți-a), genitiv dativ articulat imprecáției; plural imprecáții, articulat imprecáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPRECAȚIE: IMPRECAȚIE substantiv blestem, ocară, (livresc) maledicție. (Poeziile conțineau multe imprecatie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru imprecație: imprecație substantiv verbal ÎNJURĂTURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru IMPRECAȚIE: IMPRECÁȚIE substantiv verbal blestem. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPRECATIE' ÎMPRĂȘTIÁÎMPRĂȘTIÁTÎMPRĂȘTIÉREÎMPRĂȘTIETÓRIMPRECÁȚIEimprecațiúneimprecatívimprecatóriuImprecis |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL IMPRECAȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului imprecaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii IMPRECÁȚIE imprecaȚiei forme 1 Invocare a urgiei divine asupra cuiva; blestem. Imprecatio, imprecaȚieonis, limba franceza imprecation. Poeziile conțineau multe imprecaȚie. |
GRAMATICA cuvântului IMPRECAȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului imprecaţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul IMPRECAȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE imprecaţie? Vezi cuvântul imprecaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul imprecaţie?[ im-pre-ca-ţi-e ] Se pare că cuvântul imprecaţie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL IMPRECAȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Act medico-legal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul imprecație are forma: imprecáții
