eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție imprastietor


SINONIME GRAMATICĂSILABE
împrăştietor [ îm-prăş-ti-e-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU împrăştietor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului imprastietor în mai multe dicționare

Definițiile pentru imprastietor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPRĂȘTIETÓR:
ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adjectiv (Rar) Care împrăștie, care difuzează. Această artă [tiparul] cea mai mare împrăștietoare și păstrătoare a întîmplărilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 53.
Forme diferite ale cuvantului imprastietor: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎMPRĂȘTIETÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPRĂȘTIETÓR:
ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adjectiv

1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează.

2. (învechit) Risipitor. [ pronunție: -ti-e-]

– Împrăștia + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului imprastietor: -oÁre
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎMPRĂȘTIETÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPRĂȘTIETÓR:
ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adjectiv

1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează.

2. (învechit) Risipitor. [ pronunție: -ti-e-]

– Împrăștia + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului imprastietor: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

împrăștietor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împrăștietor:
împrăștietór (învechit) (-ti-e-) adjectiv masculin, plural împrăștietóri; forme singular și plural împrăștietoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

împrăștietor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împrăștietor:
împrăștietór adjectiv masculin (silabe -ti-e-), plural împrăștietóri; forme singular și plural împrăștietoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

împrăștietor
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împrăștietor:
împrăștietor adjectiv, substantiv verbal CHELTUITOR. RISIPITOR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'IMPRASTIETOR'
împrăsilíÎMPRĂȘTIÁÎMPRĂȘTIÁTÎMPRĂȘTIÉREÎMPRĂȘTIETÓRIMPRECÁȚIEimprecațiúneimprecatívimprecatóriu

GRAMATICA cuvântului împrăștietor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împrăștietor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împrăștietor poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul împrăștietor sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE împrăştietor?
Vezi cuvântul împrăştietor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împrăştietor?
[ îm-prăş-ti-e-tor ]
Se pare că cuvântul împrăştietor are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împrăștietor

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familial a fi cu moț în frunte sau mai cu moț?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a da cuiva ceva, a face cuiva rost de ceva; a-l avea în vedere cu
legi care, în vechea romă, interziceau cheltuielile exagerate, în special pentru lux și risipă
a se socoti cu vază, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav
foarte limpede, ca lacrima
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app