 | as |
|
| Impozit [ im-po-zit ] VEZI SINONIME PENTRU impozit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impozit în mai multe dicționareDefinițiile pentru impozit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru IMPÓZIT: IMPÓZIT (< latina impositum, după limba franceza impôt) substantiv neutru Formă de prelevare la dispoziția statului, cu titlu obligatoriu, definitiv și nerambursabil, a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice și juridice, conform reglementării puterii centrale și organelor administrației locale de stat. Scopul plății impozit este procurarea resurselor necesare pentru finanțarea cheltuielilor publice. Prin perceperea de impozit se realizează distribuirea unei părți importante din produsul intern brut. • Impozit indirect = impozit stabilit în mod nominal în sarcina persoanelor fizice și juridice, într-un cuantum și la termene de plată precizate și cunoscute, având ca bază de impozitare veniturile sau averea acestora. Formele de i.d. sunt: impozit pe venituri (salariu, venitul liber-profesioniștilor, dividend, profit) și impozit pe avere (asupra terenurilor și clădirilor, pe succesiuni, donații și pe vânzarea bunurilor imobiliare, asupra plusului de valoare a bunurilor imobiliare). • Impozit indirect = impozit inclus în prețul de vânzare al unor bunuri materiale și servicii, vărsate la bugetul de stat de agenții economici, dar suportate de consumatori. I.i. îmbracă forma taxelor de consumație pe produs (accize), a taxei pe valoarea adăugată, a veniturilor monopolurilor fiscale, a taxei vamale, a taxelor de timbru și înregistrare. ♦ (În trecut) Bir, dare. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPÓZIT: IMPÓZIT, impozite, substantiv neutru Prelevare obligatorie, fără prestație și nerambursabilă, efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general; dare. • Impozit direct = impozit stabilit în mod nominal în sarcina persoanelor fizice și juridice, având ca bază de impozitare veniturile sau averea acestora. Impozit indirect = impozit inclus în prețul de vânzare al unor bunuri materiale și servicii, vărsat la bugetul de stat de către agenții economici, dar suportat de consumatori. ♦ (În trecut) Bir. – Din latina impositum (cu sensul limba franceza impôt). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPÓZIT: IMPÓZIT substantiv neutru Plată obligatorie către stat pe care trebuie s-o efectueze cetățenii, organizațiile economice etc. potrivit anumitor norme de impunere, aceste norme, ca și natura și destinația impozitelor, depinzând de orânduirea socială. [plural -te, -turi. / < latina impositus, conform italiana imposta, limba franceza impôt]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPÓZIT: IMPÓZIT, impozite, substantiv neutru Plată obligatorie stabilită prin lege, pe care cetățenii, organizațiile economice, instituțiile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului, în proporție anumită și la date fixe. • Impozit direct vezi direct. Impozit indirect vezi indirect. Impozit în natură vezi natură. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru impozit: *impózit n., plural e (latina impósitum, lucru impus, despre impónere, a impune). Bir, dare, contribuțiune, cotizațiune pe care o plătește fie-care cetățean p. necesitățile statuluĭ orĭ comuneĭ. figurat O obligațiune oare-care impusă cetățenilor: impozitu sîngeluĭ (serviciu militar). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPÓZIT: IMPÓZIT impozite n. 1) Plată obligatorie, stabilită prin lege, pe care cetățenii, întreprinderile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului, în conformitate cu anumite norme de impunere; contribuție. 2) Obligație impusă. /<lat. impositum Forme diferite ale cuvantului impozit: impozite Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPOZIT: IMPOZIT substantiv bir, dare, (rar) contribuție, impunere, (învechit și regional) porție, slujbă, (Maramures) sazolic, (Banat) ștaier, (învechit) adău, adet, dabilă, dajdie, madea, mirie, nevoie, obicei, orînduială, rînduială, seamă. (impozit către statul feudal.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPÓZIT: IMPÓZIT, impozite, substantiv neutru Plată obligatorie stabilită prin lege, pe care cetățenii, instituțiile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului; dare. ♦ (În trecut) Bir. – Din latina impositum (cu sensul limba franceza impôt). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru impozit: impozit n. 1. dare impusă pentru trebuințele Statului; 2. totalitatea dărilor astfel stabilite: impozitul e votat de Corpurile legiuitoare; impozitul sângelui, obligațiunea serviciului militar. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPÓZIT: IMPÓZIT substantiv neutru plată obligatorie către stat, în bani sau în produse, stabilită prin lege; impunere. (< latina impositum, după limba franceza impôt) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru impozit: impózit substantiv neutru, plural impózite Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru impozit: impózit substantiv neutru, plural impózite Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPOZIT' ImpozabilimpozabilitáteImpozantIMPOZÁREIMPÓZITIMPOZITÁIMPOZITÁREimpozíțieIMPOZIȚIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL IMPÓZIT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului impozit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii IMPÓZIT impÓzite n. ImpÓzit către statul feudal. |
GRAMATICA cuvântului IMPÓZIT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului impozit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul IMPÓZIT poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE impozit? Vezi cuvântul impozit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul impozit?[ im-po-zit ] Se pare că cuvântul impozit are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL IMPÓZIT Inţelegi mai uşor cuvântul impozit dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeIndirect = i Indirect = i Impozit direct = impozit stabilit în mod nominal în sarcina persoanelor fizice și juridice, având ca bază de impozitare veniturile sau averea acestora Impozit indirect = impozit inclus în prețul de vânzare al unor bunuri materiale și servicii, vărsat la bugetul de stat de către agenții economici, dar suportat de consumatori |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL IMPÓZIT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A purta lupte sau război?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul impozit are forma: impózite
